Cabernet Sauvignon

May 6, 2015, 5:51 am

≫ Next: Chardonnay

$

0

0

În diferite zone ale lumii, acest soi mai este numit: Bordeaux, Caberne, Kaberne Sovinion, Petit Cabernet, Vidure, Petit Vidure, Marchoupet.

Utilizare: 

1. Din strugurii soiului Cabernet Sauvignon se obțin cele mai bune vinuri roșii superioare. 
2. Vinul este aspru la început, iar prin învechire dobândește calități excepționale, prezentând un buchet caracteristic, intens colorat, fin, echilibrat.
3. În condițiile speciale de la Murfatlar se obțin vinuri roșii licoroase.
4. Vinul soiului Cabernet Sauvignon se pretează la cupaje cu soiuri de mare producție, îmbunătățind calitățile acestora.

Originea: 

Cabernet Sauvignon este originar din provincia franceză Gironde, unde se cultivă pe suprafețe mari, fiind cunoscut și apreciat înainte de secolul al XVI-lea.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Cabernet Sauvignon este un soi cosmopolit, fiind cultivat pe suprafețe mari în Europa și, mai restrâns, în Australia, S.U.A., Africa  și America de Sud.
2. În țara noastră poate fi întâlnit în majoritatea zonelor vitivole, dar cu precădere în podgoriile Drăgășani, Sâmburești, Dealu Mare, Segarcea și Odobești. 
3. Este mai puțin răspândit în Ardeal, deoarece aici nu întrunește în tot anii condițiile necesare maturării.

Descriere botanică: 

1. Lăstarul este verde, puțin scămos, cu dungi cafenii pe partea expusă la soare. Distanța dintre noduri este de 7,5 - 12cm.
2. De regulă, ciorchinii apar pe nodurile 4/5, mai rar pe 3/4.
3. Strugurii sunt de mărime submijlocie sau chiar mică, de 10 - 15cm lungime, uneori aripați, cu codiță foarte scurtă.
4. Boabele sunt mici, de aprox. 13mm diametru, negre, zemoase, cu gust ierbos. Pielița este groasă, acoperită cu pruină.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Soiul Cabernet Sauvignon are nevoie pentru încheierea ciclului vegetativ de 180 - 210 zile de temperatură activă, condiții care sunt întrunite pe dealurile însorite subcarpatice și pe șesurile cu soluri fertile.
2. Dezmugurirea are loc din a doua jumătate a lunii aprilie, până la mijlocul lunii mai, foarte rar mai devreme.
3. Înflorirea este mijlocie, de la mijlocul lui mai, până la începutul lunii iunie.
4. Pârga se produce în cursul lunii august, iar maturarea deplină în septembrie - octombrie.
5. Coardele au creșteri viguroase, ce pot depăși chiar și 3 metri toamna, la căderea frunzelor.
6. Cei mai indicați portaltoi pentru Cabernet Sauvignon sunt Berlandieri x Riparia și Chasselas x Berlandieri 41B, mai ales în plantațiile de pe solurile calcaroase.
7. Este un soi autofertil, putând fi cultivat în plantații pure, însă polenizarea suplimentară poate reduce numărul florilor scuturate, ceea ce conduce la o creștere a producției.
8. Lemnul se maturează bine în fiecare an motiv pentru care apar degerături extrem de rar, numai în iernile neobișnuit de geroase.
9. Cabernet Sauvignon este unul dintre soiurile străine cu o aclimatizare excelentă în țara noastră. Pe dealurile însorite din țara noastră strugurii acumulează cantități mari de zaharuri și substanțe antocianice, care facilitează vinuri de mare calitate, cu colorație intensă.
10. Este un soi deosebit de rezistent, care se apropie de rezistența viței sălbatice.
11. Frunzele rugoase rezistă fără probleme la brume și chiar la mană, nefiind atacate nici de păianjenul roșu (Tetranicus).
12. Strugurii rezistă bine la oidium, Cochylis și Eudemis. 

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Soiul Cabernet Sauvignon se pretează la tăierea mixtă, cu coarde lungi, de măcar 14 - 16 ochi. 
2. Dacă este irigat și cultivat pe soluri fertile, suportă și tăierea mixtă cu coarde lungi, etajate în planuri duble, cu efect directe asupra producției.
3. Cele mai bune rezultate se obțin prin conducerea sub formă de cordon mixt, producția depășind 2 kg de struguri pe butuc.
4. Distanța de plantare recomandată este de 1,8 - 2m între rânduri și 1,5 - 1,8m între butuci, pe rând.
5. Răspunde bine la lucrările în verde de ciupit, plivit și cârnit.

Caracterizarea tehnologică: 

1. În condițiile din țara noastră, Cabernet Sauvignon produce vinuri care egalează cele mai bune vinuri franțuzești. Poate fi vinificat și în amestec cu alte soiuri, îmbunătățind calitățile acestora.
2. Este considerat un soi cu maturare în epoca a VI-a însă, în funcție de condițiile microclimatice, maturarea deplină poate fi atinsă între epocile a IV-a și a VII-a. 
3. Strugurii soiului Cabernet Sauvignon se pot culege la maturitate deplină, caz în care se obține un vin roșu superior, intens colorat.
4. La Murfatlar și Pietroasa, soiul Cabernet Sauvignon produce vinuri tari, chiar licoroase. Vinul obținut la Valea Călugărească concurează cu cel obținut în Franța. Un vin deosebit de armonios, sec, intens colorat și catifelat se obține din strugurii de Cabernet Sauvignon produși în podgoria Sâmburești.

Epoca de maturare:

• Epoca a V-a
• Epoca a VI-a
• Epoca a VII-a

Productivitatea: 

1. Productivitatea variază în funcție de condițiile pedoclimatice și sistemul de cultură.
2. În medie, soiul Cabernet Sauvignon produce peste 1,5kg struguri/butuc.

Zonarea: 

Poate fi cultivat, cu rezultate diferențiate, în majoritatea regiunilor țării, din sud, până la Baia Mare.

• viță-de-vie rezistentă la mană
• putregai nobil
• putrezirea strugurilor
• Oidium
• filoxeră
• Cabernet Sauvignon
• vin roşu
• vin sec
• vin licoros
• vin vechi

---

Chardonnay

May 11, 2015, 3:22 am

≫ Next: Fetească neagră

≪ Previous: Cabernet Sauvignon

$

0

0

În diverse locuri ale lumii acest soi mai este numit: Șardone, Pinot Chardonnay - în România; Arnaison blanc, Arnoison, Aubaine, Auvernas, Auvergnat blanc, Gentil blanc, Pinot blanc Chardonnay, Plant de Tonnerre, Rousseau, Roussot, Chardonet, Morillon blanc - în Franța; Pinot bianco Chardonnay - în Italia; Fehér burgundi - în Ungaria; Rouci bilé - în Cehia; Burgunder weisser, Klöwner, Weiss Klöwner, Weisser Roländer, Weissklävner - în Germania.

Utilizare: 

1. Chardonnay produce vinuri superioare seci, demiseci sau dulci licoroase, în funcție de condițiile climatice și de sol de care beneficiază.
2. Vinul obținut din strugurii soiului Chardonnay este unul dintre cele mai scumpe și mai apreciate vinuri albe, în întreaga lume.
3. Chardonnay este unul din cele trei soiuri de struguri acceptate de legislația franceză pentru producerea șampaniei, alături de Pinot noir și Pinot Meunier.

Originea: 

1. Denumirea soiului Chardonnay vine de la comuna franceză Chardonnay din departamentul Saône-et-Loire din Burgundia.
2. Autenticitatea soiului a fost recunoscută la expoziția viticolă de la Lyon din 1872. 
3. În urma analizei ADN, a rezultat că soiul Chardonnay este rezultatul încrucișării soiurilor Pinot Blanc și Gouais blanc.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Este răspândit în toate țările viticole ale Europei, însă este cultivat cu precădere în Franța.
2. În România poate fi întâlnit sub formă de culturi răzlețe în mai multe regiuni; pe suprafețe mai mari se cultivă în podgoria Murfatlar, unde produce vinuri de calitate, demiseci și licoroase.
3. Dealurile Munteniei și Olteniei întrunesc condițiile extinderii culturii soiului Chardonnay.
4. Rezultate foarte bune se obțin și pe solurile calcaroase ale podgoriei Purcari din Republica Moldova.

Descriere botanică: 

1. Lăstarul este striat și scămos, cafeniu-roșcat pe partea expusă la soare.
2. Ciorchinii apar pe nodurile 4/5, mai rar pe 3/4. Uneori, pot apărea și pe nodurile 4 sau 3/4/6, atunci când pe lăstar apar unul sau trei struguri.
3. Soiul este autofertil, nu are nevoie de polenizator.
4. Strugurii sunt mici, de aprox. 12 cm lungime, cu codiță scurtă și groasă.
5. Boabele sunt mici (13mm) sferice sau turtite, galben-verzui. Miezul este suculent, din care rezultă un must necolorat, nearomat, dulce-acrișor.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Chardonnay își încheie ciclul vegetativ în 166-195 zile, maturarea fiind asigurată atât în zonele de deal, cât și în cele de șes.
2. Înflorește în intervalul cuprins între a treia decadă a lui mai și prima jumătate a lui iunie.
3. Este un soi de vigoare medie spre mică. Dacă sarcina de rod lăsată este sub puterea butucului, soiul prezintă creșteri puternice, lăstarii crescând exuberant, în dauna producției, atingând și lungimi de 3 m.
4. În solurile de șes, fertile, fără calcar, preferă portaltoiul Riparia Gloire.
5. Pe dealuri se comportă mai bine pe portaltoii Chasselas x Berlandieri 41B, Berlandieri x Riparia Teleki, Kober sau Selecția Crăciunel 2.
6. Chardonnay se poate cultiva în plantații pure, neavând nevoie de polenizatori.
7. Cultivat în condiții prielnice, pe coaste însorite, soiul Chardonnay produce struguri de calitate deosebită, cu conținut ridicat de zahăr, din care se obțin vinuri de mare calitate, demiseci sau licoroase naturale.
8. Lemnul se maturează bine atât la del, cât și la șes. Chardonnay este un soi rezistent la ger, dar sensibil la brumă. Este foarte rezistent la secetă.
9. Nu este rezistent la mană, oidium și putrezirea cenușie. 
10. Este atacat puternic și de Cochilis și Eudemis, care produc pagube mari, mai ales dacă atacul acestora este conjugat cu atacul de mucegai.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Chardonnay are o fertilitate mijlocie, dar suportă sarcini mari, dacă este cultivat corespunzător.
2. Cea mai potrivită tăiere pentru acest soi este cea mixtă, cu coarde având până la 14-16 ochi. Dacă se taie prea scurt, lăstarii vor crește luxuriant.
3. Distanța de plantare este de 1,8 - 2 m între rânduri și 1,4 - 1,6 m între butuci pe rând, pe soluri fertile. Pe dealuri, distanțele se restrâng la 1,6 - 1,7m între rânduri și 1,2 - 1,5 pe rând.
4. Operațiile în verde (plivitul, ciupitul) măresc producția și ajută la creșterea normală a butucului.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Strugurii de Chardonnay dau în pârg la sfârșitul lunii iulie - începutul lui august și ating maturitatea în luna septembrie. 
2. În regiunile de deal și la Murfatlar, când strugurii intră în supracoacere, culesul are loc la sfârșitul lunii octombrie. În aceste cazuri, strugurii câștigă foarte mult în calitate.

Epoca de maturare:

• Epoca a IV-a
• Epoca a V-a

Productivitatea: 

1. Producția soiului Chardonnay este medie, uneori chiar mică și variază între 2,1 și 3,6 kg de struguri pe butuc.
2. Producția mică, asociată cu pretențiile de cultură ridicate, fac ca vinul Chardonnay să fie unul dintre cele mai scumpe.

Variații si clone: 

1. Soiul Chardonnay prezintă numeroase variații și clone, dintre care se remarcă o formă care produce struguri aromați.

Zonarea: 

1. Se recomanda a fi cultivat în Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Transilvania și în o parte dintre podgoriile Moldovei.

• Chardonnay
• vin licoros
• vin alb
• vin demisec
• Oidium
• Eudemis
• podgoria Murfatlar
• șampanie
• struguri pentru șampanie
• struguri

Fetească neagră

May 29, 2015, 3:13 am

≫ Next: Muscat de Hamburg

≪ Previous: Chardonnay

$

0

0

În diferite locuri ale lumii, acest soi mai este cunoscut și sub următoarele nume: Poama fetei neagră, Coada rândunicii, Păsărească neagră, Coada Rindunicei, Fekete Leanika, Feteasca Ciornaia, Feteke Leanyka , Fetiasca Niagre, Fetjaska Neagra , Fetyaska Chernaya, Fetyaska Chornaya, Koada Rindunichyi, Koardi Ryndunichii, Leanyka Fekete, Fekete Leányka, Maedchentraube Schwarz, Pasareasca Neagra, Pasaryanska Chernaya, Pasaryaska Nyagre, Peseryaske Nyagre, Poama Fetei Neagra, Poama Fetyi Niagre, Poma Feteasca Neacra, Schwarze Madchentraube.

Utilizare: 

În condițiile de cultură din țara noastră, soiul Fetească neagră produce vinuri roșii superioare, catifelate, fin echilibrate, intens colorate.

Originea: 

Soi autentic românesc, cunoscut în țara noastră din timpuri străvechi.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Se cultivă aproape exclusiv în țara noastră și Republica Moldova.
2. Soiul poate fi întâlnit în special în podgoriile din Moldova și ceva în podgoria Dealu Mare.

Descriere botanică: 

1. Lăstarii tineri sunt glabri, de culoare roșie, mai intensă la vârf și la noduri. În cursul maturării, lăstarii capătă o culoare roșu-violacee, cu vârful verde, nuanțat în cafeniu.
2. Ciorchinii se inserează pe lăstari la nodurile 5/6, mai rar 4/5. Când lăstarul poartă un singure ciorchine, acesta este prins de nodul 4 sau 5.
3. Strugurii sunt de mărime medie, de până la 14 cm lungime, de formă cilindrică sau conico-cilindrică, cu boabele îndesate.
4. Boabele au 1,2 - 1,5 cm diametru, din care rezultă un must necolorat.
5. Coarda este viguroasă, arămiu-gălbuie pe internoduri și cafeniu roșcată pe noduri.
6. Internodurile au lungimea medie de 12 - 15 cm.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Se adaptează bine la condițiile de cultură de la șes și de pe dealuri.
2. În funcție de condițiile climatice anuale și de zonă, dezmugurirea poate avea loc din prima jumătate a lunii aprilie, până la începutul lunii mai. De asemenea, înfloritul poate începe de la sfârșitul lunii mai până spre sfârșitul lunii iunie.
3. Strugurii dau în pârg în cursul lunii august, mai rar la sfârșitul lui iulie.
4. Maturarea strugurilor se încheie în cursul lunii septembrie.
5. Se comportă bine pe portaltoii Chasselas x Berlandieri 41B și Berlandieri x Riparia Teleki sau Kober. Are afinitate și față de Riparia Gloire, pe care se comportă bine în solurile lipsite de calcar.
6. Feteasca neagră este un soi autofertil, putând fi cultivat în plantații pure. Totuși, pentru creșterea producției, este de preferat să fie plantat în asociație cu alte soiuri, precum Oporto și Merlot.
7. Feteasca neagră este un soi timpuriu, fapt care asigură în fiecare an maturarea lemnului, înainte de venirea iernii.
8. Acest soi preferă să fie cultivat pe dealuri însorite, unde produce struguri de calitate superioară. Nu suportă umiditatea prea mare, condiții în care strugurii putrezesc, înaintea atingerii maturității depline.
9. Soiul Fetească neagră este rezistent la ger, dar nu și la brume. Face față cu brio secetei.
10. Este mai puțin rezistent la mană și putregaiul cenușiu, dar rezistă bine la oidium.
11. Nu este atacat de Tetranichus, Cochilys, și Eudemis, și nici de păsări.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Feteasca neagră are o fertilitate mijlocie.
2. Tăierea indicată pentru acest soi este cea mixtă, cu coarde lungi de 16-18 ochi. Nu tolerează tăierile scurte, în cepi.
3. Cei mai fertili ochi sunt situați de la nodurile 4-5 până la nodurile 18 - 20.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Strugurii de Fetească neagră ajung la maturitate deplină în epocile a IV-a și a V-a. Doar în verile foarte reci maturarea întârzie până în epoca a VI-a.
2. Strugurii din acest soi au o mare putere de acumulare a zaharurilor, concentrația depășind aproape în fiecare an 200 g/l.
3. În toamnele călduroase și lipsite de ploi, strugurii rezistă bine la supracoacere și sunt puțin atacați de putregaiul cenușiu.
4. Totuși, trebuie reținut că vinul obținut din struguri de Fetească neagră supracopți va fi de un roșu mai puțin intens.

Epoca de maturare:

• Epoca a IV-a
• Epoca a V-a

Productivitatea: 

1. Soiul Fetească neagră dă producții mijlocii.
2. În medie, un butuc poate produce între 2,4 kg și 5,6 kg.

Variații si clone: 

1. Feteasca neagră, fiind un soi vechi, cunoaște multe variații și clone.
2. În cultură se cunoaște un proces constant de recunoaștere și înmulțire a celor mai valoroase clone.

Caracterizare economică: 

1. Feteasca neagră este un soi recomandat pentru cultură în țara noastră, cu precădere în jumătatea nordică.
2. Vinurile obținute, roșii superioare, fin colorate, catifelate, echilibrate, se numără printre cele mai apreciate de acest gen.

• păianjenul roşu
• Oidium
• putregai cenușiu
• vin roşu
• Fetească neagră

Muscat de Hamburg

June 17, 2015, 2:58 am

≫ Next: Chasselas doré

≪ Previous: Fetească neagră

$

0

0

1. În România, acest soi mai poartă numele de Tămâioasă Hamburg, Tămâioasă neagră și Black Hamburg. 
2. În alte părți ale lumii, acest soi mai este numit:

• Hambourgh musque, Black Muscat, Snow's Muscat Hambourgh - în Marea Britanie; 
• Muscat Hamburg blau, Hambourgh musque - în Germania;
• Muscat Hambursky - în Cehia;
• Hamburgi muskotály - în Ungaria;
• Moscato di Amburgo - în Italia;
• Muscat de Hambourg, Muscat Hambourg, Hamburg musque - în Franța;
• Hamburgskii Misket - în Bulgaria;
• Muscat Gamburgskii, Muscat cernâi Aleksdriiskii, Hamburgskii Misket, Tamaioza niagra Gamburg - în Rusia.

Utilizare: 

1. Soiul Muscat de Hamburg este considerat „regele strugurilor de masă”, ocupând un loc de cinste în categoria soiurilor de masă aromate.
2. În anii în care strugurii sunt puternic atacați de insecte și putregaiul cenușiu și nu mai pot fi valorificați ca struguri de masă, aceștia pot fi vinificați,  obținându-se un vin de masă superior sec roșu-rubiniu, aromat, plăcut, răcoritor, cu tărie alcoolică de 11-12^o.

Originea: 

1. Se presupune fie că e originat din Anglia, fie că e originar din Franța și că mai apoi a ajuns în Anglia. Cert este că în 1870 era cunoscut în comerț, în Anglia.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Soiul este răspândit pe suprafețe mari în majoritatea țărilor viticole din Europa.
2. În România, soiul Muscat Hamburg este foarte răspândit, în special în podgoriile sud-carpatice (în special Dealu Mare) și în cultura de la șes (foarte mult în jurul Bucureștiului).

Descriere botanică: 

1. Lăstarul este pufos, verde-albicios, vag gălbui.
2. Inflorescențele apar pe nodurile 6/7 și sunt rămuroase, de formă conică.
3. Soiul este autofertilși este un bun polenizator pentru alte soiuri.
4. Strugurii au 18 - 25 cm lungime, sunt rămuroși, cu boabele rare.
5. Boabele sunt sferice sau ușor ovoide, semicrocante, cu miez cărnos și suculent, cu aromă inconfundabilă de muscat. Mustul este incolor.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Soiul Muscat de Hamburg este bine aclimatizat în țara noastră. 
2. Pentru încheierea ciclului vegetativ activ, are nevoie de 166 - 210 zile (interval în care acumulează 2550 - 3650^o).
3. Dezmugurește în prima parte a lui aprilie la Valea Călugărească și în primele zile ale lui mai în restul podgoriilor.
4. Înflorește la sfârșitul lui mai sau în prima jumătate a lui iunie.
5. Strugurii dau în pârgă în prima jumătate a lui august și ating maturitatea în septembrie. În anii reci, în special în jumătatea nordică a țării, maturarea poate să întârzie până în octombrie.
6. Muscat de Hamburg este un soi viguros, cu creștere stufoasă, lăstarii anuali putând atinge și lungimi de 3 m.
7. Portaltoii cei mai indicați sunt Riparia gloire pentru solurile profunde, lipsite de carbonați. Pe solurile bogate în carbonați, cei mai indicați portaltoi pentru Muscat de Hamburg sunt 41 B și SO_4-4.
8. Deși este un soi autofertilși un bun polenizator, pentru recolte mai bogate se recomandă polenizareîncrucișată. Un bun polenizator pentru Muscat de Hamburg este soiul Cinsaut. (Se recomandă 2 rânduri de Muscat de Hamburg și 1 rând ce Cinsaut.)
9. Reușește să matureze bine lemnul în fiecare toamnă, însă chiar și așa are o rezistență slabă la ger și brumă.
10. Este atacat de mană, dar mai puțin de oidium.
11. Cochilis și Eudemis îl atacă puternic, însă nu mai este atacat de alte insecte și nici păsările nu sunt interesate de struguri.
12. Soiul Muscat de Hamburg se comportă cel mai bine pe dealuri însorite, cu poziții aerate, unde produce struguri de calitate superioară, atât ca aspect, cât și ca aromă.
13. Nu dă rezultate bune în condiții de stepă, datorită rezistenței scăzute la secetă.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Tăierile se fac în formațiuni lungi, de 8 - 10 ochi, iar forma de conducere este capul înălțar Dr. Guyot. Tăierile în cepi de rod reduc semnificativ producția.
2. Reacționează foarte bine la irigare, producția de struguri crescând simțitor, atât cantitativ, cât și calitativ.
3. Lăstarii sterili se îndepărtează în totalitate.
4. Înflorescențele se vor norma la maximum 24 - 26 pe butuc, fapt care contribuie la obținerea de struguri de cea mai bună calitate.
5. De asemenea, după legatul florilor, 1/3 din inflorescență de scurtează (partea de la vârf).

Caracterizarea tehnologică: 

1. Maturitatea deplină a strugurilor este atinsă în cursul lunii septembrie. În toamnele reci culesul poate întârzia până la jumătatea lunii octombrie.
2. Cei mai buni struguri și cu aspect atrăgător se obțin pe dealurile însorite. La șes, coacerea se produce neuniform, motiv pentru care culesul trebuie realizat eșalonat.
3. În toamnele calde și secetoase, când se cumulează mari cantități de zahăr, strugurii sunt deosebit de gustoși. 
4. Culesul se realizează din a doua jumătate a lunii septembrie, până la jumătatea lunii octombrie.
5. Strugurii soiului Muscat de Hamburg sunt de mărime mijlocie (aprox. 325 g).

Epoca de maturare:

• Epoca a V-a
• Epoca a VI-a

Productivitatea: 

1. Producția maximă a unui butuc este de 3,4 kg. 
2. Cele mai mari producții se obțin la Odobești, iar cele mai mici la Murfatlar.

Zonarea: 

1. În țara noastră, soiul Muscat de Hamburg se cultivă pe aproximativ 3000 ha, ceea ce înseamnă 10% din suprafața soiurilor de struguri de masă.
2. Cele mai favorabile zone pentru cultivarea acestui soi sunt Terasele Dunării, Dobrogea, podgoriile Dealu Mare, Dealurile Buzăului și cele din sudul Moldovei.

• Cinsaut
• Muscat de Hamburg
• Eudemis
• struguri de masă
• struguri negri

Chasselas doré

July 13, 2015, 3:42 am

≫ Next: Merlot

≪ Previous: Muscat de Hamburg

$

0

0

1. În România, soiul Chasselas doré mai este numit: Șasla aurie, Chasselas, Șasla, Ciasla.
2. În alte zone ale lumii, acest noi mai este cunoscut sub o mulțime de sinonime: Abelione, Abelone, Albilloidea, Amber Chasselas, Queen Victoria, Common Muscadine, Amber Muscadine​, Early White Teneriffa, White Nice, Gold Bordeaux  - în Marea Britanie; Chasselas doré, Blanchette, Blanquette, Bon blanc, Bordo, Bournet, Bournot, Chasselas, Chasselas Angevin, Chasselas blanc royal, Chasselas blanchette, Chasselas crognant, Chasselas croquant, Chasselas de Bar-sur-Aube, Chasselas de Bordeaux, Chasselas de Florence, Chasselas de Fontainebleau, Chasselas de Jalabert, Chasselas de la Contrie, Chasselas de la Naby, Chasselas de Moissac, Chasselas de Montauban, Chasselas de Mornain, Chasselas de Pondichery, Chasselas de Pontchartrain, Chasselas de Pouilly, Chasselas de Quercy, Chasselas de Rappelo, Chasselas de Teneriffe, Chasselas de Thomeri, Chasselas de Toulaud, Chasselas de Vaud, Chasselas du Doubs, Chasselas du Portugal, Chasselas du Roi, Chasselas du Serial, Chasselas du Thor, Chasselas Dugommier, Chasselas dur, Chasselas fendant, Chasselas hâtif de Tenerife, Chasselas haute séléction, Chasselas Jalabert, Chasselas jaune ciré, Chasselas Piros, Chasselas plant droit, Chasselas Reine Victoria, Chasseals Salsa, Chasselas Tokay Angevine, Chasselas vert de la Côte etc. - în Franța; Fendant blanc, Blanchette, Rosmarinentraube, Welsche - în Elveția; Gutedel weisser, Pariser Gutedel, Gemeiner Gutedel, Moster, Edelweiss, Sussling, Susstraube, Silberling, Junker, Schönedel, Krachmoster - în Germania; Chasselas dorato, Trebiano tedesco, Marzemina bianca - în Italia; Florenci jouana - în Spania etc.

Utilizare: 

1. Prima utilizare este cea de strugure de masă, fiind foarte apreciat datorită savorii și timpurietății sale de apariție pe piață. Totuși, popularitatea sa este în scădere, datorită soiurilor noi, apirene, apărute în ultima vreme.
2. Soiul Chasselas doré poate fi și vinificat, obținându-se un vin alb de masă, ușor, cu o concentrație alcoolică de 10-11^o fără calități deosebite.

Originea: 

1. Nu este clarificată originea, existând presupuneri care originează soiul Chasselas doré în Asia Mică, altele în Egipt, Franța sau Elveția.
2. Este unul dintre cele mai vechi soiuri, fiind cunoscut în cultură din secolul al XII-lea.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Este probabil cel mai răspândit soi de struguri din lume, motiv pentru care este utilizat ca reper în epocile de maturare a strugurilor (epoca a III-a de maturare este numită și epoca Chasselas-lelor).
2. Arealul său de cultură se suprapune cu aria de cultură a viței de vie pe glob.
3. În România, soiul Chasselas doré se cultivă în toate zonele viticole, însă cei mai apreciați struguri se obțin în Podgoriile Odobești-Panciu, Dealu Mare și Leordeni-Pitești.

Descriere botanică: 

1. Lăstarul este roșu-vinețiu, cu urme de scamă pe vârf.
2. Inflorescențele apar pe nodurile 6/7, mai rar pe 5/6 ori pe 5/7.
3. Polenul este fertil, ceea ce conferă soiului autofertilitate, putând fi cultivat în plantații pure. De asemenea, este un foarte bun polenizator pentru alte soiuri.
4. Strugurii sunt de mărime mijlocie, de 13-15 cm lungime, cu boabe nu prea dese, galben-aurii.
5. Bobul este sferic, de mărime mijlocie, cu miez crocant, dulce acrișor, nearomat și cu must incolor. Pielița este groasă, acoperită cu pruină, rezistentă la transport.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Soiul Chasselas doré este puțin pretențios și se adaptează bine atât la șes, cât și la deal, însă cei mai buni struguri se obțin pe pantele însorite. 
2. Preferă solurile scheletice, din zonele colinare și subcarpatice. Pe soluri fertile de șes produce mult, însă pentru rigorile strugurilor de masă producția este de slabă calitate, boabele rămân verzi iar pulpa zemoasă.
3. Dezmugurește în cursul lunii aprilie, în unii ani această fază putând să întârzie până la începutul lunii mai.
4. Înflorește, de cele mai multe ori, în luna iunie, dar și la sfârșitul lui mai, în anii mai timpurii.
5. Strugurii intră în pârgă cel mai devreme în a doua decadă a lunii iulie și fenomenul poate întârzia până la mijlocul lui august.
6. Maturarea strugurilor se produce la sfârșitul lui august dar, în funcție de microclimat și de regimul termic anual, poate întârzia și până în octombrie.
7. Chasselas doré este un soi cu creștere relativ viguroasă. Dacă încărcătura de rod lăsată este mică, lăstarii cresc exagerat, depășind și 3 metri.
8. Portaltoii cei mai indicați pentru acest soi sunt cei viguroși precum: SO_4-4, 140 Ru, SC 71, care asigură o bună garnisire a butucilor cu elemente de rod.
9. Chasselas doré nu este rezistent la ger și brumă și e puțin rezistent la secetă și mană.
10. Nu este atacat de Oidium și de putrezirea cenușie. Nu este atacat de Eudemis, Cochilis și nici de păianjenul roșu.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Formele de conducere recomandate pentru acest soi sunt capul înălțat Dr. Guyot cu verigi lungi de rod de 10-14 ochi și cordonul bilateral cu tăieriîn cepi roditori.
2. Distanța de plantare recomandată este de 1,6 - 2 m între rânduri și 1,4 - 1,5 m între butuci.
3. Operațiunile în verde, în special ciupitul din preajma înfloritului, determină o creștere a producției de până la 22%, fără a fi afectată calitatea strugurilor.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Soiul Chasselas doré găsește condiții de cultură în toate zonele viticole ale țării, chiar și în cele cu așezare nordică.
2. În funcție de condițiile climatice specifice din podgorii, maturarea strugurilor este atinsă începând cu mijlocul lunii august, în zona București, întârziind mai mult sau mai puțin în celelalte podgorii.

Epoca de maturare:

• Epoca a III-a
• Epoca a IV-a

Productivitatea: 

1. Chasselas doré dă producții mari, în mod constant.
2. Producția maximă de struguri a unui butuc este de 5,6 kg.

Zonarea: 

1. În țara noastră, Chasselas doré ocupă 1/3 din suprafețele de vii pentru struguri de masă.
2. În Elveția este principalul soi pentru struguri de vin.

• Chasselas doré
• struguri de masă
• struguri albi de masă
• păianjenul roşu
• Oidium
• mană

Merlot

August 1, 2015, 2:24 am

≫ Next: Pinot noir

≪ Previous: Chasselas doré

$

0

0

1. Se mai numește Merlan, Bignay, Plant Medoc - în Franța; Merlot blau, Bigney, Vitraille - în Germania; Bordeleze Belcha - în Spania.

Utilizare: 

1. Soiul Merlot se numără printre cele mai apreciate soiuri de struguri pentru vinuri roșii. În anii în care procesul de maturare al strugurilor se desfășoară nestingherit, vinul obținut are o culoare intensă și un pontețial alcoolic ridicat.
2. Poate fi vinificat pur sau în cupaj, cu alte soiuri negre, care au un conținut mai scăzut de zaharuri și substanțe colorante.
3. În Franța, din soiul Merlot, amestecat cu Cabernet Sauvignonși Malbec, se obține faimosul vin Medoc-Bordeaux.

Originea: 

1. Soiul Merlot este originar din Franța, din regiunea Medoc, unde este cunoscut cu mult înaintea invaziei filoxerei în Europa.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Soi foarte răspândit în Europa, în special în Franța, în regiunea Bordeaux.
2. În țara noastră se cultivă mai ales în podgoriile din sudul Moldovei, Oltenia și Muntenia.

Descriere botanică: 

1. Lăstarul este în iunie-iulie scămos, verde pe o parte și roșcat pe cealaltă. Cârceii sunt verzi, scămoși și trifurcați.
2. Inflorescențele apar cel mai frecvent pe nodurile 3/4.
3. Polenul este abundent și fertil, fapt care face ca soiul Merlot să fie autofertil, putând fi cultivat în plantații pure.
4. Strugurii au 14-18 cm, sunt cilindro-conici, foarte rar uniaripați. Boabele sunt dese, dar nu înghesuite.
5. Bobul este de 14 mm, sferic, negru, cu pruină, zemos și cu o vagă aromă. Pielița este groasă, rezistență la transport.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Dezmugurește în cursul lunii aprilie, putând întârzia până la începutul lui mai.
2. La Valea Călugărească înflorește la sfârșitul lui mai, iar în restul podgoriilor la începutul lui iunie.
3. Strugurii dau în pârgă la sfârșitul lunii iulie, dar fenomenul poate întârzia până spre 20 august.
4. Maturarea strugurilor se desăvârșește în luna septembrie sau în prima parte a lunii octombrie.
5. Soiul Merlot este unul de vigoare mijlocie și chiar submijlocie.
6. Portaltoii recomandați pentru acest soi sunt Kober 5 BB, 3309 C, SO_4-4.
7. Dacă este plantat pe pante înclinate sudic, însorite, soiul Merlot produce struguri cu conținut ridicat de zaharuri și antociani. Cultivat pe terenuri plane, fertile, dă însă producții mai mari.
8. Soiul Merlot este slab rezistent la ger, la brumele târzii de primăvară și la secetă.
9. Este atacat de mană și de putregaiul cenușiu, însă prezintă o bună rezistență la oidium și făinare.
10. Este sensibil la molii și acarieni.
11. Nu este atacat de păsări.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Fertilitatea soiului Merlot este mijlocie.
2. Se recomandă conducerea pe tulpini înalte și semiînalte, cu tăiere în elemente scurte.
3. Tăierile în elemente lungi de rod face ca dezmuguritul să fie neuniform.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Soiul Merlot găsește în țara noastră condiții pedoclimatice favorabile, dând producții de calitate. 
2. Deși dă producții mai mari, strugurii nu se ridică la nivelul soiului Cabernet Sauvignon.
3. Culesul strugurilor se face cât mai aproape de maturitatea deplină, când se obține un vin roșu de calitate superioară, echilibrat cu must intens colorat.
4. Supracoacerea strugurilor crește cantitatea de zaharuri, însă acesta va afecta intensitatea culorii vinului.
5. Randamentul în must al acestui soi este scăzut, la fel ca la toate soiruile cu boabe mici. Cantitatea de must este de aproximativ 74% din greutatea strugurilor.

Epoca de maturare:

• Epoca a IV-a
• Epoca a V-a

Productivitatea: 

1. Merlot dă producții mijlocii sau mari.
2. Producția de struguri variază între 4,5 - 5 kg/butuc la București și Odobești și de 1 - 1,5 kg/ha la Drăgășani și Valea Călugărească.

Variații si clone: 

1. Soiul Merlot prezintă numeroase biotipuri, care se comportă diferit sub aspectul productivității.
2. Există și o formă cu boabe albe, numit Merlot blanc.

Zonarea: 

1. Soiul Merlot se comportă deosebit de bine în podgoria Dealurile Bujorului.

• Merlot
• struguri negri
• vin roşu
• vin sec
• brumă
• butaşi de viţă-de-vie
• struguri

Pinot noir

August 5, 2015, 7:29 am

≫ Next: Băbească neagră

≪ Previous: Merlot

$

0

0

Se mai numește:

1. Pinot fin, Franc Pinot, Franc noirien, Morillon noir, Vert doré, Noble Joué, Savagnin noir etc. - în Franța;
2. Arbst, Cortaillod, Bodenseetraube, Savagnin noir, Brunlaubler - în Elveția; 
3. Scheartzer Riesling, Burgunder blauer, Blauer etc. - în Germania; 
4. Malterdinger, Roter Assmannshauser, etc. - în Austria; 
5. Pignola, Pinot nera - în Italia ș.a.m.d.

Utilizare: 

1. Din soiul de struguri Pinot noir se obțin vinuri roșii superioare, cu concentrație alcoolică ridicată, echilibrate, intens colorate și fine.
2. În funcție de climă și de sol, se pot obține vinuri seci sau vinuri licoroase.

Originea: 

1. Soi francez vechi, cultivat încă de pe vremea galilor. Este menționat pe la 1300 într-o lucrare a poetului Eustache Deschamps.
2. Este cultivat de secole în provincia franceză Bourgogne, formând baza dortimentului în această cunoscută podgorie.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Pinot noir este un soi cosmopolit, fiind cultivat în Franța, Ungaria, Cehia, Serbia, Germania, Italia, Statele Unite, Elveția, Anglia etc.
2. În România se cultivă în podgoriile din Transilvania, la Drăgășani, Segarcea, Dealul Mare, Sâmburești, Murfatlar etc.

Descriere botanică: 

1. Lăstarii sunt striați, castanii pe partea expusă la soare, cu urme de scamă și verzi pe partea umbrită.
2. Inflorescențele sunt inserate pe nodurile 5/6, mai rar pe 4/5.
3. Strugurii sunt uniaxiali - rareori uniaripați - cilindrici, de 10 - 11 cm lungime, cu boabele îndesate.
4. Bobul este negru, crocant, sferic, de 12 - 14 cm diametru. Pielița este groasă, acoperită cu pruină.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Soiul Pinot noir dezmugurește în decursul lunii aprilie sau poate întârzia uneori până la începutul lui mai.
2. Înflorește în prima jumătate a lui mai și începutul lui iunie, în funcție de an și de microclimatul zonei.
3. Strugurii dau în pârgă la sfârșitul lunii iulie și până la jumătatea lunii august.
4. Maturarea strugurilor are loc în cursul lunii septembrie.
5. Are vigoare mică de creștere.
6. Portaltoii recomandați pentru Pinot noir sunt 41 B și SO_4-4, care îi imprimă vigoare și precocitate.
7. Pinot noir se comportă bine în toate regiunile viticole ale țării. Pe terenurile în pantă, însorite, dă cele mai bune rezultate.
8. Este un soi foarte rezistent la ger și la secetă, relativ sensibil la mană și făinarea, și foarte sensibil la putregaiul cenușiu al strugurilor.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Soiul Pinot noir are bună fertilitate, 90% dintre lăstari fiind fertili.
2. Este recomandată conducerea pe semitulpină, cordon bilateral, cu tăiere în elemente scurte de rod.
3. Necesită doze moderate de îngrășăminte - N₁₀₀P₁₅₀K₁₅₀ kg/ha substanță activă.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Deși este un soi rezistent la secetă, irigațiile în perioadele secetoase conduc la sporuri de producție.
2. Datorită sensibilității sale la putregai, se recomandă desfrunzitul parțial, pentru a limita umiditatea din preajma strugurilor.
3. Este un soi de calitate, ce acumulează cantități mari de zahăr, cu o aciditate moderată.
4. Data culesului trebuie stabilită cu atenție, deoarece întârzierea culesului, pentru obținerea unei colorații mai bune, conduce la o scădere a acidității mustului și obținerea de vinuri plate și greoaie. Dacă sunt culeși prea devreme, vinul va fi prea acid, insuficient colorat și cu slab alcoolizat.

Epoca de maturare:

• Epoca a IV-a

Productivitatea: 

1. Productivitatea soiului Pinot noir este scăzută datorită dimensiunii reduse a strugurilor (5 - 7 t/ha).
2. Producția medie la butuc este de 1-3 kg/ha, în funcție de zonă și de tehnologia de cultură aplicată.

Variații si clone: 

Fiind un soi atât de vechi, Pinot noir are numeroase variații fenotipice, dintre care unele s-au stabilizat ca soiuri, cum sunt soiurile Burgund și Ischia.

Zonarea: 

1. Soiul Pinot noir este cultivat pe suprafețe mai mici decât alte soiuri, pe suprafețe mai mari fiind întâlnit în podgoriile din Muntenia, Banat, Oltenia și Dobrogea.

• putregaiul cenușiu al strugurilor
• Pinot noir
• vin licoros
• vin sec
• vin roşu
• struguri negri

Băbească neagră

August 31, 2015, 10:53 am

≫ Next: Coarnă neagră

≪ Previous: Pinot noir

$

0

0

Se mai numește:

1. Crăcănată, Rară neagră, Rășchirată, Căldărușă - în România;
2. Rastriopa, Serecsia - în Basarabia și Ucraina.

Utilizare: 

1. Din soiul Băbească neagră se obțin vinuri roșii de masă.
2. În anii cu toamne calde și lungi, când strugurii reușesc să acumuleze concentrații mai mari de zaharuri, se obțin vinuri superioare roșii, intens colorate.

Originea: 

1. Soi vechi românesc, menționat și în „Letopisețul Țării Moldovei”.
2. Existența podgoriei Nicorești este legată de istoria soiului Băbească neagră.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Pe suprafețe mai mari sau mai mici, soiul Băbească neagră se întâlnește în multe podgorii românești.
2. Preponderent este cultivată în sudul Moldovei, nordul Dobrogei și pe nisipurile din Dobrogea și Buzău.

Descriere botanică: 

1. Lăstarii sunt viguroși, cu striuri roșii, mai intense la noduri.
2. Inflorescențele sunt înserate pe nodurile 5/6 sau 4/5. Frecvent, un lăstar poartă câte doi ciorchini.
3. Strugurii sunt de mărime mijlocie sau mare, de 16 - 18cm lungime, rămuroși, cu boabe rare.
4. Bobul este mijlociu, ușor turtit la poli, de culoare negru-albăstruie. Pielița este subțire, miezul moale, suculent, fără aromă, cu gust plăcut, dar lipsit de aromă.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Băbeasca neagră dezmugurește la mijlocul lunii aprilie.
2. Înflorirea se produce târziu, în luna iunie.
3. Strugurii intră în pârgă cel mai devreme la sfârșitul lunii iulie, dar se poate prelungi până după mijlocul lunii august.
4. Maturitatea strugurilor este atinsă la sfârșitul lui septembrie, iar în anii cu veri mai răcoroase la începutul lunii octombrie.
5. Portaltoii optimi pentru Băbeasca neagră sunt SO₄, SC-2, SC-26, deoarece aceștia susțin producția, dar temperează vigoarea mare de creștere a soiului.
6. Dă rezultate bune cultivat pe rădăcini proprii, pe nisipuri, datorită capacității acestora de a explora un volum mare de sol.
7. Producția și valoarea strugurilor variază în funcție de arealul de cultivare. Cele mai bune rezultate se obțin în zonele colinare, cu soluri de fertilitate mijlocie.
8. Soiul este relativ sensibil la secetă, are rezistență mijlocie la mană, putregaiul cenușiu și molia strugurilor.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Băbeasca neagră este un soi cu vigoare mare și fertilitate medie (60 - 65% dintre lăstari sunt fertili).
2. În anii cu condiții climatice nefavorabile florile se pot scutura chiar și în proporție de 70%.
3. Se conduce pe tulpini înalte și semiînalte. În zonele cu înghețuri frecvente, cea mai indicată formă de tăiere este capul înălțat Dr. Guyot, pe brațe cu înlocuire periodică.
4. Fertilizarea cu azot trebuie să fie făcută cu doze mici, schema de fertilizare recomandată fiind: N₁₀₀P₁₅₀K₁₅₀ kg/ha substanță activă.
5. Fertilizarea organică se face anual cu 25 - 30 tone gunoi de grajd/ha.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Soiul Băbească neagră are o coacere mai târzie la Murfatlar, unde este depășit net de soiurile Pinot noirși Cabernet Sauvignon.
2. La Drăgășani și Odobești procesul de maturare întârzie, iar calitatea strugurilor este mai bună.
3. Potențialul alcoolic mediu cel mai scăzut al strugurilor se înregistrează la șes și pe sol brun-roșcat de pădure.
4. Pe dealuri, acumularea de zaharuri este întotdeauna mai mare.

Epoca de maturare:

• Epoca a VI-a

Productivitatea: 

1. Băbeasca neagră are producții mari, de 20 t/ha și chiar mai mult.
2. În funcție de zonă și sistemul de cultură, producția unui butuc variază între 3,5 și 9 kg.

Variații si clone: 

1. Fiind un soi vechi, prezintă numeroase biotipuri, ce se deosebesc prin culoarea boabelor strugurilor: verde-roz, roz-cenușiu sau roșu-închis.
2. Există și varietatea Băbească gri, din care se obțin vinuri albe de masă.
3. La Stațiunea de Cercetări Pietroasa a fost omologată în 1989 clona Băbească neagră - 94Pt, cu producții de 21 t/ha.

• Podgoria Nicorești
• Băbească neagră
• vin roşu
• vin de masă roșu
• vin sec
• struguri
• butaşi de viţă-de-vie

---

Coarnă neagră

September 5, 2015, 4:01 am

≫ Next: Cardinal

≪ Previous: Băbească neagră

$

0

0

Mai este numit și:

1. Asma, Moldavskii, Corna neagra, Ciornâi crâmschii (Negru de Crimeea) - în Rusia și Ucraina;
2. Cerna razakia, Sultanka - în Bulgaria;
3. Târno greico - în Serbia și Macedonia.

Utilizare: 

1. Soi de struguri de masă, cu potențial de păstrare pe iarnă.
2. Coarna neagră poate fi și vinificată, obținându-se un vin de masă bun, dar fără calități deosebite.

Originea: 

1. Soi originar din Asia Mică, ajuns în țara noastră cu mult timp în urmă, astfel încât, în prezent, este considerat soi autohton.

Descriere botanică: 

1. Frunza adultă este de mărime mijlocie, ușor alungită, cu 3 lobi, mai rar cu 5 lobi.
2. Lăstariul este muchiat și striat, cu vagi nuanțe cafenii.
3. Inflorescența apare, de regulă, pe nodurile 5/7, mai rar pe nodurile 5/8 sau 5/6. 
4. Strugurii au mărime mijlocie (15 - 20 cm), formă cilindro-conică. De cele mai multe ori, un lăstar poartă un singur strugure. Mărimea medie a strugurilor este de 200 - 300 g, însă, excepțional, aceștia pot atinge și 700 g.
5. Bobul este ovoid, acoperit cu pruină, colorat în negru-roșiatic. Pulpa este consistentă, crocantă, foarte plăcută, dar fără o aromă anume.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Dezmugurește timpuriu, de la sfârșitul lui aprilie, până în primele zile ale lui mai.
2. În funcție de zonă, înflorirea are loc de la sfârșitul lui mai, până spre jumătatea lui iunie.
3. Pârga strugurilor se produce în august.
4. Maturarea deplină, în funcție de zonă și an, are loc în cursul lunii septembrie.
5. Soiul are o vigoare foarte mare.
6. Pentru temperarea creșterilor luxuriante, portaltoii adecvați pentru acest soi sunt SO_4-4și 41 B.
7. Coarna neagră are o rezistență bună la ger și molia strugurilor, face bine față secetei și este puțin afectată de putregaiul cenușiu al strugurilor.
8. De asemenea, prezintă o bună toleranță la filoxeră, însă soiul este vulnerabil la mană.
9. Coarna neagră este un soi autosteril, motiv pentru care, în plantații, trebuie asociat cu soiuri polenizatoare: Muscat de Hamburg, Băbească neagră, Tamina

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Fertilitatea coarnei negre este mijlocie: cam 65-70% dintre lăstari sunt fertili.
2. Forma de tăiere recomandată este capul înălțat Dr. Guyot, pe tulpini înalte, cu verigi lungi de rod.
3. Datorită rezistenței ridicate la ger, acest soi se pretează pentru conducere sub formă de pergole, în gospodăriile familiale, mai ales în zonele sudice ale țării. 
4. Fertilizarea cu îngrășăminte chimice se va face cu doze mai reduse de azot și mai mari de fosfor și potasiu.
5. Reacționează foarte bine și la fertilizarea cu gunoi de grajd, în special pe terenurile în pantă din zona subcarpatică.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Strugurii soiului Coarnă neagră ating maturitatea în cursul lunii septembrie.
2. Rezistă pe butuc până la sfârșitul lunii octombrie, când dobândesc o culoare tot mai închsisă și un conținut maxim de zahăr.
3. Strugurii de Coarnă neagră rezistă bine la păstrare pe iarnă, însă ceva mai puțin timp decât Coarna albă, trebuind consumați mai devreme.

Epoca de maturare:

• Epoca a VI-a
• Epoca a VII-a

Productivitatea: 

1. Soiul Coarnă neagră dă producții mijlocii, dar foarte variabile.
2. Producția de struguri pe butuc variază foarte mult - între 2 și 9 kg - în funcție de vârsta butucului, forma de conducere, condițiile anuale, sol etc.
3. În medie, producția medie la hectar se situează între 10 și 12 tone.

Variații si clone: 

1. În cadrul soiului Coarnă neagră sunt cunoscute două clone: una cu strugurii negri și o alta cu strugurii negri-roșiatici.
2. Prin hibridarea naturală s-au obținut soiuri derivate, foarte apreciate, precum: Coarnă neagră selecționată, Coarnă neagră aromată și Coarnă neagră tămâioasă.

Zonarea: 

1. Coarna neagră este cultivată mai ales în podgoriile din sudul țării: Dealu Mare, Dealurile Buzăului, Panciu, Nicorești, Dealurile Bujorului, Dealurile Covurluiului.
2. În Huși și Iași este cultivată mai ales Coarna neagră selecționată.

• Coarnă neagră
• Coarnă neagră selecționată
• struguri de masă
• struguri negri
• păstrare struguri pe iarnă
• vin de masă roșu

Cardinal

September 7, 2015, 7:23 am

≫ Next: Riesling italian

≪ Previous: Coarnă neagră

$

0

0

Utilizare: 

1. Soi de struguri de masă cu coacere foarte timpurie (începutul lui august), recomandat pentru consum proaspăt.

Originea: 

1. Soi obținut în Statele Unite ale Americii, în 1939.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Este un soi foarte valoros, motiv pentru care s-a răspândit rapid în majoritatea țărilor unde se cultivă viță de vie.
2. În țara noastră a fost introdus în 1962.

Descriere botanică: 

1. Frunzele sunt mari cu 3-5 lobi schițați, cu zimți ascuțiți pe margini.
2. Lăstarii sunt viguroși, cu noduri groase. Au culoare verde cu reflexe cafenii, în special la noduri.
3. Coardele au toamna culoare gălbuie.
4. Strugurii sunt mari (250 - 350 g), conici, uneori rămuroși, cu boabele îndesate, dar fără a se deforma. Ciorchinii sunt inserați în majoritatea cazurilor pe nodurile 6/7. Foarte rar se întâlnește un singur ciorchine, pe nodul 7.
5. Bobul este mari, sferic-turtit, roșu la culoare. Pulpa este cărnoasă, savuroasă, cu o discretă aromă de muscat.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Dezmugurește după jumătatea lunii aprilie.
2. Înflorirea are loc la sfârșitul lunii mai și începutul lunii iunie.
3. Strugurii dau în pârgă spre sfârșitul lunii iulie.
4. Coacerea strugurilor are loc, în funcție de podgorie, de la începutul până la sfârșitul lunii august.
5. Soiul Cardinal este unul viguros, cu creștere puternică.
6. Se comportă foarte bine pe portaltoii 41 B și SO_4-4 deoarece aceștia temperează creșterea, imprimă precocitate și îmbunătățesc calitatea strugurilor (gust și culoare).
7. Cardinal este un soi autofertil, motiv pentru care poate fi cultivat în plantații pure.
8. Cele mai bune rezultate acest soi le dă pe terenurile cu expoziție sudică (însorite), cu soluri fertile și umiditate bună.
9. Are o fertilitate ridicată, 70-80% dintre fiind fertili. Rodește și pe copili, aceștia putând fi folosiți la tăiere, după iernile în care s-au produs degerături, pentru recuperarea producției de struguri.
10. Manifestă sensibilitate la ger (toleranța fiind până la -16^oC), la mană, oidium și excorioză.
11. Este rezistent la putregaiul cenușiu și secetă. 
12. Ploile și frigul din timpul înfloritului amplifică fenomenul de meiere și mărgeluire, la care soiul este predispus.
13. Este recomandat pentru a fi cultivat în sudul țării.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Din cauza vigorii mari, forma de tăiere cea mai indicată pentru acest soi este capul înălțat Dr. Guyot.
2. Coardele pot avea lungimi de 10 - 12 ochi, însă pot fi și scurtate la 2 - 3 ochi, ochii de la bază fiind fertili.
3. Pentru a imprima o rezistență mai mare la ger, se impune utilizarea unor doze mai mari de îngrășăminte cu fosfor și potasiu, dozele recomandate la hectar fiind de: N₅₀, P₁₅₀, K₁₅₀ substanță activă.
4. Pentru a preveni insuficienta fecundare a florilor și colorarea neuniformă a boabelor, se recomandaă ciupitul înainte de înflorit, polenizarea suplimentară, luminarea ciorchinilor printr-o conducere corespunzătoare și desfruzit parțial.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Conținutul ridicat în zaharuri și aciditatea specifică permit ca acest soi să fie consumat imediat după intrarea în pârgă, fapt care face ca soiul Cardinal să fie considerat printre cele mai timpurii struguri de masă.
2. Maturitatea de consum este atinsă în prima decadă a lunii august.
3. Strugurii rezistă pe butuc până la 20 zile, dacă nu plouă. Dacă intervin ploile, boabele se fisurează în zona de inserție în rahis și apare mucegaiul.
4. Când ating supramaturarea, strugurii își pierd savoarea, boabele se înmoaie, suferind o depreciere generală a calității.

Epoca de maturare:

• Epoca a II-a

Productivitatea: 

1. Irigarea pe fondul bogat de fertilizare asigură întotdeauna producții ridicate de struguri (25 - 30 t/ha).
2. Producția medie, în al doilea an de rod, este de 3 kg/butuc și 13 tone de struguri la hectar.

Zonarea: 

1. Arealul de cultură în țara noastră este limitat doar la zonele viticole din sudul țării, datorită rezistenței slabe la ger.
2. Se obțin rezultate bune în podgoriile Dealu-Mare, Dealurile-Buzăului, pe Terasele Dunării și în Dobrogea.

• struguri de masă
• struguri Cardinal
• struguri timpurii
• struguri de masă timpurii
• butaşi de viţă-de-vie
• viță-de-vie

Riesling italian

September 21, 2015, 6:59 am

≫ Next: Busuioacă de Bohotin

≪ Previous: Cardinal

$

0

0

Se mai numește:

1. Riesling blanc, Petit Riesling, Petracine - în Franța;
2. Riesling italico - în Italia;
3. Weisser Walschriesling, Weisser Riesling - în Germania.

Utilizare: 

1. Vinurile obținute din strugurii acestui soi, procesați la maturitatea deplină și la supracoacere, pot fi superioare seci, demiseci sau licoroase naturale.
2. În condițiile favorabile supracoacerii de la Basarabi-Murfatlar, Târnave, Crăciunelși Jidvei se obțin vinuri fine de desert.
3. Acest soi este folosit și ca materie primă pentru spumante și distilate învechite din vin.

Originea: 

1. Unii susțin că originea acestui soi s-ar găsi pe malurile Rinului, în Germania, iar alții că ar fi originar din regiunea Styria, Austria.
2. Alții, dimpotrivă, consideră că ar fi originar din Italia, cum sugerează și numele.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Soi cosmopolit, cultivat în toate țările Europei.
2. În țara noastră a fost introdus încă dinaintea invaziei filoxerei.

Descriere botanică: 

1. Lăstarul este verde, cu striații cafenii, scămos pe noduri și la vârf.
2. Inflorescențele sunt inserate pe nodurile 4/5 și mai rar pe 6/7. 
3. Strugurii sunt cilindrici, frecvent uniaripați, cu boabe îndesate, de 10-14 cm lungime. Adesea se găsesc căte 3, chiar 4 ciorchini pe același lăstar, prezentându-se ca un soi de mare productivitate.
4. Bobul este mic spre mijlociu, sferic, de 12-14 cm diametru, verde-gălbui, auriu pe partea însorită. Miezul este suculent, dar nearomat. Pielița este acoperită cu un strat fin de pruină.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Dezmugurirea se produce din a doua jumătate a lui aprilie până în prima decadă a lui mai.
2. În funcție de zonă, înflorirea survine de la sfârșitul lui mai până la mijlocul lui iunie.
3. Strugurii dau în pârgă la sfârșitul lui iulie.
4. Maturitatea strugurilor este atinsă în cursul lunii septembrie și numai în anii reci poate întârzia până în octombrie.
5. Acest soi prezintă o vigoare medie și o fertilitate ridicată.
6. Portaltoii recomandați pentru Riesling italian sunt SO₄, Crăciunel 2, Crăciunel 71 etc.
7. Dă cele mai bune producții (atât cantitativ, cât și calitativ) dacă este cultivat pe dealuri cu expoziție sudică, bine aerisite, cu multă lumină și căldură.
8. Soiul Riesling Italian este rezistent la ger (-22^oC), slab rezistent la secetă (din care motiv frunzele cad în august), mediu de rezistent la mană și făinare și sensibil la putregaiul cenușiu al strugurilor.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Riesling italian are o fertilitate ridicată, 80-85% dintre lăstari fiind fertili.
2. În plantații se conduce pe tulpini semiînalte, cordon bilateral. Se aplică tăieriîn elemente scurte de rod sau verigi (cordiță de 4-5 ochi, plus cep de 2 ochi).
3. Dozele de îngrășăminte reclamate de acest soi sunt N₁₂₀, P₁₄₅, K₁₃₀ kg/ha, substanță activă.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Soiul Riesling italian necesită irigare în zonele secetoase, lucrare care conduce la sporuri de producție de peste 40%.
2. Strugurii sunt mici sau mijlocii (80-190 g).
3. În țara noastră, strugurii soiului Riesling italian conțin la maturitate deplină 206-228 g/l zaharuri care, după fermentația mustului, se traduce în 12 - 13,5% alcool potențial.
4. Culesul are loc în cursul lunii septembrie.

Epoca de maturare:

• Epoca a V-a
• Epoca a VI-a

Productivitatea: 

1. În funcție de zona și condițiile de cultură, precum și de tehnologia aplicată, producția de struguri pe butuc variază între 1 și 6 kg.

Zonarea: 

1. Riesling italian este un soi răspândit în toate zonele viticole ale țării, cu excepția părții de NV, unde strugurii nu reușesc să atingă maturitatea.
2. Cu acest soi, cele mai bune rezultate se obțin la Cotești, Odobești, Panciu, Drăgășani, Ștefănești-Argeș, Dealu-Mare, Târnaveși Alba.

• Riesling italian
• vin alb
• vin licoros alb
• vin licoros

Busuioacă de Bohotin

September 30, 2015, 7:28 am

≫ Next: Tămâioasă românească

≪ Previous: Riesling italian

$

0

0

Soiul mai este denumit:

1. Tămâioasă de Bohotin, Busuioacă vânătă de Bohotin, Tămâioasă vânătă de Bohotin, Tămâioasă violetă - în România;
2. Busuioacă de Moldova, Muskat violetovâi, Muskat violet de Madeira - în Rusia;
3. Muscat violet commun, Muscat violet de Madere, Gros Muscat violet - în Franța;
4. Moscatto violetto - în Italia;
5. Moscatel gordomorado - în Spania
6. Muskateller violetter - în Germania.

Utilizare: 

1. Din soiul Busuioacă de Bohotin se obțin vinuri roșii superioare, seci, chiar și în anii în care strugurii se culeg la maturitatea deplină.
2. În anii favorabili procesului de supramaturare se obțin vinuri de calitate deosebită, cu potențial alcoolic de peste 16,3^o. 
3. Vinurile obținute din acest soi au o culoare roșie-vineție, inconfundabilă.
4. Cele mai bune vinuri din acest soi se obțin în podgoria Dealu Mare.
5. În 1936, la Concursul național de vinuri de la București, academicianul G. Ionescu-Sisești i-a prezentat vinul obținut din Busuioacă de Bohotin regelui Carol al II-lea, astfel: „Acest vin roz și parfumat este un dar unic, cu o culoare de briliant, ce merită degustat stând în picioare, ca o prețuire în plus”. Regele Carol al II-lea a gustat din pahar, după care spuse: „Nu în picioare, ca la împărtășanie, ci în genunchi, ca la spovedanie!”.

Originea: 

1. Busuioaca sau Tămâioasa de Bohotin este considerat soi autohton, originar din localitatea Bohotin, județul Iași.
2. Se pare, totuși, că ar proveni din Franța, unde există un soi similar, denumit Muscat violet de Frontignan.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. În afară de România, mai este cultivat în Franța, Italia, Rusia, Germania și Spania.

Descriere botanică: 

1. Lăstarul este verde, cu striuri cafenii pe partea expusă la soare.
2. Inflorescențele se inserează pe lăstari pe nodurile 5 și 6.
3. Strugurii sunt uniaxiali, de formă cilindrică, cu boabele îndesate și turtite în ciorchine.
4. Bobul este sferic, de până la 17 mm diametru, de culoare violet închis, cu reflexe vineții. Miezul este crocant, cu gust tămâios intens. Mustul rezultat din zdrobirea boabelor este necolorat. Pielița este groasă, acoperită cu un strat foarte fin de pruină. 

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Busuioaca dezmugurește în cursul lui aprilie, în funcție de zonă.
2. Tot în funcție de zonă se produce și înflorirea, momentul variind de la sfârșitul lunii mai, până spre mijlocul lunii iunie.
3. Pârga debutează în cursul lunii august, iar în anii mai călduroși chiar la sfârșitul lunii iulie.
4. Coacerea strugurilor se desăvârșește în cursul lunii septembrie.
5. Busuioaca de Bohotin este un soi cu creșteri de vigoare medie.
6. Soiul este autofertil, motiv pentru care poate fi cultivat în plantații pure.
7. Sub aspectul rezistenței biologice, este destul de pretențios, manifestând sensibilitate atât la excesul de apă din sol, cât și la secetă.
8. În unii ani este puternic atacat de boli. În schimb, rezistă bine la putregaiul cenușiu al strugurilor.
9. Nu este atacat de Cochilis, Eudemis și Tetranychus (păianjenul roșu). Nici păsările și viespile nu sunt interesate de acest soi.
10. Are rezistență limitată la ger și brumă.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Busuioaca de Bohotin are o fertilitate foarte bună, peste 70% dintre lăstari fiind fertili.
2. Cea mai bună formă de conducere pentru acest soi este cordon bilateral, cu tăiere în elemente mijlocii.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Maturarea strugurilor se produce în luna septembrie.
2. Strugurii de Busuioacă de Bohotin au mărime mijlocie, cu o greutate medie de 200 - 220g. Un strugure poate conține între 62 și 114 boabe.
3. La maturitatea deplină, boabele reprezintă peste 97% din greutatea totală a strugurelui, restul fiind reprezentat de ciorchine.
4. Volumul de must care se extrage dintr-un kilogram de struguri variază între 54 - 75%.
5. La maturitate, strugurii soiului Busuioacă de Bohotin acumulează în medie 210 - 237 g/l de zaharuri (echivalentul a 12^o - 14^o concentrație alcoolică). Aciditatea mustului este echilibrată, fiind de 4 - 5 g/l H₂SO₄.

Epoca de maturare:

• Epoca a IV-a
• Epoca a V-a

Productivitatea: 

1. Busuioaca de Bohotin dă producții mijlocii, de 6 - 8 t/ha.
2. Un butuc poate produce, în medie, 2,2 - 3,4 kg/ha.

Variații si clone: 

1. Fiind un soi vechi, populația acestui soi este eterogenă, cuprinzând multe forme, diferite ca potențial de producție și aromă a strugurilor.
2. În anul 2000, la SCDVV Pietroasa a fost omologat clona Bohotin-26 Pt, cu producție de 9,7 t/ha și aromă mai pregnantă de tămâios.

Caracterizare economică: 

1. În prezent, soiul Busuioacă de Bohotin cunoaște o puternică revenire, fiind plantat sau în curs de plantare pe suprafețe întinse.
2. Se poate aprecia că vinul obținut din acest soi va cunoaște o căutare deosebită, într-o piață cu o ofertă tot mai limitată la vinurile obținute din soiuri internaționale.
3. Cupajat cu alte vinuri, vinul de Busuioacă le crește conținutul de alcool și le imprimă aroma plăcută de tămâios.

Zonarea: 

1. Dă rezultate bune în plantațiile din NE țării și în podgoriile Huși și Dealu Mare.

• Busuioacă de Bohotin
• vin roşu
• vin sec

Tămâioasă românească

December 4, 2015, 5:38 am

≫ Next: Sauvignon blanc

≪ Previous: Busuioacă de Bohotin

$

0

0

Se mai numește și:

1. Tămâioasă de Moldova, Tămâioasă de Drăgășani, Tămâioasă albă, Busuioacă, Tămâiată, Muscat cvadrat, Joenică - în România;
2. Muscat blanc, Muscat blanc commun, Muscat de Lunel, Muscat blanc de Frontignan, Muscat blanc a petitd grains, Muscat D'Alsace - în Franța;
3. Muscadel menudo bianco, Zoruna, Muscadel Morisco, Moscatel Castellano - în Spania;
4. Moscatel bianco, Moscatel de Douro, Iva de Cheiro - în Portugalia;
5. Moscato comune, Moscato bianco, Moscatello bianco, Moscato d'Asti - în Italia; 
6. White Frontignan - în Anglia;
7. Muskateller, Weisser Muskateller, Muskat blanc, Muskateller gelber - în Germania.
8. Mysket - în Turcia;
9. Muskuti - în Grecia;

Utilizare: 

1. Unul dintre cele mai valoroase soiuri autohtone, din care se obțin vinuri superioare, echilibrate, fin aromate.
2. În toamnele lungi, prin supramaturare, concentrația zaharurilor crește, în acest caz obținându-se vinuri aromate licoroase.
3. Cupajat cu alte soiuri, se imprimă aroma plăcută, caracteristică de tămâios.

Originea: 

1. Tămâioasa românească este un soi cultivat de foarte multă vreme în țara noastră, motiv pentru care este considerat soi autohton.
2. Totuși, se pare că originea soiului este în Grecia, iar în perioada de dominație a Imperiului Roman s-a răspândit în întreg bazinul mediteranean.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Tămâioasa românească este cultivată în toate țările în care se cultivă viță de vie.
2. În România se cultivă aproape în toate podgoriile, dar cele mai bune rezultate se obțin la Drăgășani, Dealu Mareși în Moldova, o faimă deosebită având Tămâioasa de Cotnari.

Descriere botanică: 

1. Lăstarii tineri sunt verzi, ușor vineții, cu striuri și scamă rară la vârf. La maturitate devin verzi, glabri, cu striurile accentuate.
2. Inflorescențele sunt uniaxiale, rar aripate și apar, cel mai frecvent, pe nodurile 5/6.
3. Frunzele au 3 sau 5 lobi, lungi de 16-19 cm și late de 15-18 cm.
4. Strugurii au 16-20 cm lungime, cu boabe îndesate.
5. Bobul este sferic, cu diametru de 15-17 cm, verde-gălbui. Toamna capătă aspect ruginiu pe partea însorită. Este crocant, cu miez suculent și gust intens de tămâios.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Tămâioasa românească dezmugurește în aprilie-mai.
2. Înflorirea are loc la sfârșitul lui mai și prima decadă a lui iunie (la București, Odobești, Drăgășani și Valea Călugărească) sau în primele două decade ale lui iunie (la Murfatlar și Crăciunel).
3. Pârga începe, cel mai devreme, la sfârșitul lunii iulie.
4. Perioada de coacere a strugurilor poate varia între sfârșitul lunii august (în anii secetoși), luna septembrie (în mod normal) și octombrie (în verile mai reci).
5. Potențialul productiv este susținut cel mai bine de portaltoii 41 B, SO₄, SO_4-4.
6. Preferă cultura în zone cu toamne lungi și însorite, lipsite de precipitații, care permit acumularea de cantități ridicate de zaharuri în struguri și, atunci când condițiile sunt favorabile, botritizarea strugurilor.
7. Este considerat un soi pretențios, sensibil la ger (-18^oC ... -20^oC), la secetă și excesul de umiditate. Este puternic atacat de boli, de moliile strugurilor și de viespi.
8. Fiind un soi autofertil, poate fi cultivat în plantații pure.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Soi cu vigoare mijlocie de creștere și 55-65% lăstari fertili.
2. Distanța de plantare recomandată pentru soiul Tămâioasă românească este de 1,8 - 2,2 m între rânduri și 1,5 - 1,6 m între butuci pe rând, pentru plantațiile de la șes și 1,6 - 1,8 m între rânduri și 1,4 - 1,5 m pe rând, pentru plantațiile de pe pante.
3. Este recomandată conducerea pe tulpini semiînalte, cordon bilateral, cu tăiere în verigi de rod (cep de 2 ochi, plus cordiță de 5-6 ochi) sau în elemente lungi de rod (coarte de 10-12 ochi).
4. Sarcina de rod lăsată la tăiere este de 12-16 ochi/m².
5. Atenție! Soiul Tămâioasă românească este sensibil la fungicidele cuprice. Ionul de Cu²⁺ distruge aromele.
6. Dozele optime de îngrășământ sunt N₁₀₀P₁₅₀K₁₀₀ kg/ha (substanță activă), iar o dată la 4-5 ani 40 t/ha gunoi de grajd.
7. Este indicată recoltarea strugurilor în 2-3 etape, pe măsura supramaturării strugurilor.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Randamentul mediu în must al acestui soi este de 72 - 80% în greutate.
2. Tămâioasa românească se înscrie printre soiurile românești cu cel mai ridicat conținut de zahăr, în anii deosebit de favorabili depășindu-se 300 g/l.
3. Vinificat pur, Tămâioasa românească produce vinuri superioare, cu conținut alcoolic ridicat, intens aromate, seci, demiseci sau licoroase, în funcție de condițiile anuale.

Epoca de maturare:

• Epoca a IV-a
• Epoca a V-a

Productivitatea: 

1. Producțiile obișnuite ale acestui soi sunt mici, de 5-8 t/ha. În unii ani, aceasta poate atinge și valori de 10-14 t/ha.
2. În funcție de zona de cultură și condițiile anuale producția pe butuc poate varia între 0,5 și 5,8 kg. 

Variații si clone: 

1. Sunt cunoscute 2 biotopuri: unul cu boabe mijlocii, cârnoase și puternic aromate (cel mai valoros) și un altul cu boabe verzi, zemoase, mai puțin intens aromate. 
2. Cele mai cunoscute clone ale soiului Tămâioasă românească sunt: Tămâioasă românească-36 Pt (12 t/ha, struguri aromați), Tămâioasă românească-5 Pt (13 t/ha) și Tămâioasă românească-140 Dg (15 t/ha).

Zonarea: 

1. Tămâioasa românească intră în sortimentul a 21 de centre viticole.
2. Cele mai bune rezultate se obțin la Pietroasa, Cotnari, Drăgășani și Ștefănești-Argeș.

• struguri botritizați
• protejare struguri de viespi
• Tămâioasă românească
• vin aromat

Sauvignon blanc

January 9, 2016, 3:56 am

≫ Next: Chasselas doré

≪ Previous: Tămâioasă românească

$

0

0

Se mai numește:

1. Sauvignon, Petit Sauvignon, Sauvignon jaune, Fumé Blanc, Fumé Sauvignon, Fié - în Franța;
2. Petit Sauvignon, Feigentraube, Muskat sylvaner - în Germania.

Utilizare: 

1. Din soiul Sauvignon blanc se obțin vinuri albe superioare, echilibrate, de finețe, cu aciditate bună și o aromă plăcută, caracteristică.
2. În funcție de condițiile podoclimatice, din strugurii de Sauvignon blanc se obține vin sec, vin demisecși vin licoros.

Originea: 

1. Soiul se crede a fi originar din Franța, unde se cultivă intens în podgoria Sauternes din regiunea Bordeaux.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Se cultivă pe suprafețe mari în Franța, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Statele Unite și Italia.

Descriere botanică: 

1. La dezmugurire prezintă o rozetă pufoasă, verde-albicioasă, cu margini roz-violacee.
2. Lăstarul este verde, cu striații și scame spre vârf.
3. Inflorescențele (ciorchinii) se formează pe nodurile 4/5.
4. Strugurii sunt cilindrici, tronconici, adesea aripați, de 9 - 13,5 cm lungime, cu boabele îndesate.
5. Bobul este sferic, mic, crocant, gălbui, ușor rumenit pe partea însorită. Pielița este groasă, iar pulpa suculentă, cu gust și arome specifice soiului.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Dezmugurirea se produce, în funcție de zonă, de la sfârșitul lunii aprilie până spre începutul lunii mai.
2. Înflorirea are loc în intervalul cuprins de sfârșitul lui mai și prima decadă a lui iunie.
3. Pârgaîncepe de la sfârșitul lui iulie și poate să întârzie până la jumătatea lui arugust.
4. Sub aspectul vigorii de creștere, Sauvinon blanc prezintă o creștere moderată, până la pârgă lăstarii atingând o lungime aproximativă de 2 m.
5. S-au constatat diferenţe față de rezistența la ger a celro două forme Sauvignon, mai rezistent fiind Petit Sauvignon (-20^oC . . . -22^oC) şi ceva mai sensibil Gros Sauvignon (-18^oC . . . -20^oC).
6. Sauvignon blanc are rezistenţă mijlocie la secetă şi făinare. Este sensibil la mană, putregaiul cenuşiu şi moliile strugurilor. 
7. Strugurii nu sunt atacați de păsări, viespi și albine.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Portaltoii indicați pentru acest soi sunt SO₄, 41 B și selecțiile Crăciunel, care grăbesc maturarea strugurilor, favorizează acumulările de zahăr.
2. De asemenea acești portaltoi sunt rezistenți la calcarul activ din sol, lucru important, știut fiind că cele mai fine vinuri se obțin atunci când Sauvignon blanc este cultivat pe soluri scheletice.
3. Distanțele de plantare recomandate sunt 1,8 - 2 m între rânduri și 1,4 - 1,6 m între butuci, în funcție de condițiile locale, distanțele putând fi puțin micșorate.
4. Pentru a se obține vinuri demidulci şi dulci este necesară supramaturarea şi botritizarea strugurilor. În această situație, pierderile de recoltă ating de 8-17%, pierderi compensate însă prin calitatea deosebită a vinurilor obţinute. 
5. Formele de conducere recomandate pentru acest soi sunt tulpinile semiînalte şi înalte, cordon bilateral, cu tăiere scurtă sau în verigi de rod. Sarcina de producţie trebuie să se încadreze în 14-18 ochi/m². 

Caracterizarea tehnologică: 

1. Strugurii ating maturitatea între 15 septembrie și 20 octombrie.
2. Sauvignon blanc este considerat un soi de înaltă calitate. Acumulează cantităţi mari de zaharuri (195-220 g/l), chiar valori mai la Petit Sauvignon, aciditatea totală a mustului rămâne echilibrată (4,5-5,5 g/l H₂SO₄).

Epoca de maturare:

• Epoca a IV-a
• Epoca a V-a

Productivitatea: 

1. Producţiile de struguri care se obţin sunt de 6-8 t/ha la Petit Sauvignon şi de 10-12 t/ha la Gros Sauvignon. 
2. Producția maximă de struguri pe butuc se încadrează între 2,8 și 5,1 kg.

Variații si clone: 

Soiul Sauvignon blanc (mai recent numit doar Sauvignon) prezintă două forme:

1. Gros Sauvignon, cu struguri mijlocii sau mari (200-280 g), biaripaţi, tronconici, cu boabe mijlocii. Se caracterizează printr-ofertilitate mai mică (55-60% lăstari fertili), dar mai productivă datorită mărimii strugurilor, însă inconstantă de la un an la altul. Manifestă sensibilitate la ger şi boli.
2. Petit Sauvignon, cu strugurii mai mici (180-220 g), cilindrici uniaripaţi, compacţi, cu boabe mici. Are o fertilitate mai ridicată (70-75% lăstari fertili), vigoare mai mare de creştere, dar producţii mai mici de struguri. Acumulează mai multe zaharuri, are aromă mai pregnantă şi mai bună rezistenţă la ger şi boli. 

Zonarea: 

1. Soiul Sauvignon blanc se cultivă cu rezultatele cele mai bune în sudul Moldovei, în podgoriile subcarpatice ale Olteniei, în Dobrogea și în Podişul Transilvaniei. 

• vin alb
• Sauvignon blanc
• peşte
• vin sec
• vin demisec
• vin licoros alb

Chasselas doré

July 13, 2015, 3:42 am

≫ Next: Merlot

≪ Previous: Sauvignon blanc

$

0

0

1. În România, soiul Chasselas doré mai este numit: Șasla aurie, Chasselas, Șasla, Ciasla.
2. În alte zone ale lumii, acest noi mai este cunoscut sub o mulțime de sinonime: Abelione, Abelone, Albilloidea, Amber Chasselas, Queen Victoria, Common Muscadine, Amber Muscadine​, Early White Teneriffa, White Nice, Gold Bordeaux  - în Marea Britanie; Chasselas doré, Blanchette, Blanquette, Bon blanc, Bordo, Bournet, Bournot, Chasselas, Chasselas Angevin, Chasselas blanc royal, Chasselas blanchette, Chasselas crognant, Chasselas croquant, Chasselas de Bar-sur-Aube, Chasselas de Bordeaux, Chasselas de Florence, Chasselas de Fontainebleau, Chasselas de Jalabert, Chasselas de la Contrie, Chasselas de la Naby, Chasselas de Moissac, Chasselas de Montauban, Chasselas de Mornain, Chasselas de Pondichery, Chasselas de Pontchartrain, Chasselas de Pouilly, Chasselas de Quercy, Chasselas de Rappelo, Chasselas de Teneriffe, Chasselas de Thomeri, Chasselas de Toulaud, Chasselas de Vaud, Chasselas du Doubs, Chasselas du Portugal, Chasselas du Roi, Chasselas du Serial, Chasselas du Thor, Chasselas Dugommier, Chasselas dur, Chasselas fendant, Chasselas hâtif de Tenerife, Chasselas haute séléction, Chasselas Jalabert, Chasselas jaune ciré, Chasselas Piros, Chasselas plant droit, Chasselas Reine Victoria, Chasseals Salsa, Chasselas Tokay Angevine, Chasselas vert de la Côte etc. - în Franța; Fendant blanc, Blanchette, Rosmarinentraube, Welsche - în Elveția; Gutedel weisser, Pariser Gutedel, Gemeiner Gutedel, Moster, Edelweiss, Sussling, Susstraube, Silberling, Junker, Schönedel, Krachmoster - în Germania; Chasselas dorato, Trebiano tedesco, Marzemina bianca - în Italia; Florenci jouana - în Spania etc.

Utilizare: 

1. Prima utilizare este cea de strugure de masă, fiind foarte apreciat datorită savorii și timpurietății sale de apariție pe piață. Totuși, popularitatea sa este în scădere, datorită soiurilor noi, apirene, apărute în ultima vreme.
2. Soiul Chasselas doré poate fi și vinificat, obținându-se un vin alb de masă, ușor, cu o concentrație alcoolică de 10-11^o fără calități deosebite.

Originea: 

1. Nu este clarificată originea, existând presupuneri care originează soiul Chasselas doré în Asia Mică, altele în Egipt, Franța sau Elveția.
2. Este unul dintre cele mai vechi soiuri, fiind cunoscut în cultură din secolul al XII-lea.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Este probabil cel mai răspândit soi de struguri din lume, motiv pentru care este utilizat ca reper în epocile de maturare a strugurilor (epoca a III-a de maturare este numită și epoca Chasselas-lelor).
2. Arealul său de cultură se suprapune cu aria de cultură a viței de vie pe glob.
3. În România, soiul Chasselas doré se cultivă în toate zonele viticole, însă cei mai apreciați struguri se obțin în Podgoriile Odobești-Panciu, Dealu Mare și Leordeni-Pitești.

Descriere botanică: 

1. Lăstarul este roșu-vinețiu, cu urme de scamă pe vârf.
2. Inflorescențele apar pe nodurile 6/7, mai rar pe 5/6 ori pe 5/7.
3. Polenul este fertil, ceea ce conferă soiului autofertilitate, putând fi cultivat în plantații pure. De asemenea, este un foarte bun polenizator pentru alte soiuri.
4. Strugurii sunt de mărime mijlocie, de 13-15 cm lungime, cu boabe nu prea dese, galben-aurii.
5. Bobul este sferic, de mărime mijlocie, cu miez crocant, dulce acrișor, nearomat și cu must incolor. Pielița este groasă, acoperită cu pruină, rezistentă la transport.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Soiul Chasselas doré este puțin pretențios și se adaptează bine atât la șes, cât și la deal, însă cei mai buni struguri se obțin pe pantele însorite. 
2. Preferă solurile scheletice, din zonele colinare și subcarpatice. Pe soluri fertile de șes produce mult, însă pentru rigorile strugurilor de masă producția este de slabă calitate, boabele rămân verzi iar pulpa zemoasă.
3. Dezmugurește în cursul lunii aprilie, în unii ani această fază putând să întârzie până la începutul lunii mai.
4. Înflorește, de cele mai multe ori, în luna iunie, dar și la sfârșitul lui mai, în anii mai timpurii.
5. Strugurii intră în pârgă cel mai devreme în a doua decadă a lunii iulie și fenomenul poate întârzia până la mijlocul lui august.
6. Maturarea strugurilor se produce la sfârșitul lui august dar, în funcție de microclimat și de regimul termic anual, poate întârzia și până în octombrie.
7. Chasselas doré este un soi cu creștere relativ viguroasă. Dacă încărcătura de rod lăsată este mică, lăstarii cresc exagerat, depășind și 3 metri.
8. Portaltoii cei mai indicați pentru acest soi sunt cei viguroși precum: SO_4-4, 140 Ru, SC 71, care asigură o bună garnisire a butucilor cu elemente de rod.
9. Chasselas doré nu este rezistent la ger și brumă și e puțin rezistent la secetă și mană.
10. Nu este atacat de Oidium și de putrezirea cenușie. Nu este atacat de Eudemis, Cochilis și nici de păianjenul roșu.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Formele de conducere recomandate pentru acest soi sunt capul înălțat Dr. Guyot cu verigi lungi de rod de 10-14 ochi și cordonul bilateral cu tăieriîn cepi roditori.
2. Distanța de plantare recomandată este de 1,6 - 2 m între rânduri și 1,4 - 1,5 m între butuci.
3. Operațiunile în verde, în special ciupitul din preajma înfloritului, determină o creștere a producției de până la 22%, fără a fi afectată calitatea strugurilor.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Soiul Chasselas doré găsește condiții de cultură în toate zonele viticole ale țării, chiar și în cele cu așezare nordică.
2. În funcție de condițiile climatice specifice din podgorii, maturarea strugurilor este atinsă începând cu mijlocul lunii august, în zona București, întârziind mai mult sau mai puțin în celelalte podgorii.

Epoca de maturare:

• Epoca a III-a
• Epoca a IV-a

Productivitatea: 

1. Chasselas doré dă producții mari, în mod constant.
2. Producția maximă de struguri a unui butuc este de 5,6 kg.

Zonarea: 

1. În țara noastră, Chasselas doré ocupă 1/3 din suprafețele de vii pentru struguri de masă.
2. În Elveția este principalul soi pentru struguri de vin.

• Chasselas doré
• struguri de masă
• struguri albi de masă
• păianjenul roşu
• Oidium
• mană

---

Merlot

August 1, 2015, 2:24 am

≫ Next: Pinot noir

≪ Previous: Chasselas doré

$

0

0

1. Se mai numește Merlan, Bignay, Plant Medoc - în Franța; Merlot blau, Bigney, Vitraille - în Germania; Bordeleze Belcha - în Spania.

Utilizare: 

1. Soiul Merlot se numără printre cele mai apreciate soiuri de struguri pentru vinuri roșii. În anii în care procesul de maturare al strugurilor se desfășoară nestingherit, vinul obținut are o culoare intensă și un pontețial alcoolic ridicat.
2. Poate fi vinificat pur sau în cupaj, cu alte soiuri negre, care au un conținut mai scăzut de zaharuri și substanțe colorante.
3. În Franța, din soiul Merlot, amestecat cu Cabernet Sauvignonși Malbec, se obține faimosul vin Medoc-Bordeaux.

Originea: 

1. Soiul Merlot este originar din Franța, din regiunea Medoc, unde este cunoscut cu mult înaintea invaziei filoxerei în Europa.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Soi foarte răspândit în Europa, în special în Franța, în regiunea Bordeaux.
2. În țara noastră se cultivă mai ales în podgoriile din sudul Moldovei, Oltenia și Muntenia.

Descriere botanică: 

1. Lăstarul este în iunie-iulie scămos, verde pe o parte și roșcat pe cealaltă. Cârceii sunt verzi, scămoși și trifurcați.
2. Inflorescențele apar cel mai frecvent pe nodurile 3/4.
3. Polenul este abundent și fertil, fapt care face ca soiul Merlot să fie autofertil, putând fi cultivat în plantații pure.
4. Strugurii au 14-18 cm, sunt cilindro-conici, foarte rar uniaripați. Boabele sunt dese, dar nu înghesuite.
5. Bobul este de 14 mm, sferic, negru, cu pruină, zemos și cu o vagă aromă. Pielița este groasă, rezistență la transport.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Dezmugurește în cursul lunii aprilie, putând întârzia până la începutul lui mai.
2. La Valea Călugărească înflorește la sfârșitul lui mai, iar în restul podgoriilor la începutul lui iunie.
3. Strugurii dau în pârgă la sfârșitul lunii iulie, dar fenomenul poate întârzia până spre 20 august.
4. Maturarea strugurilor se desăvârșește în luna septembrie sau în prima parte a lunii octombrie.
5. Soiul Merlot este unul de vigoare mijlocie și chiar submijlocie.
6. Portaltoii recomandați pentru acest soi sunt Kober 5 BB, 3309 C, SO_4-4.
7. Dacă este plantat pe pante înclinate sudic, însorite, soiul Merlot produce struguri cu conținut ridicat de zaharuri și antociani. Cultivat pe terenuri plane, fertile, dă însă producții mai mari.
8. Soiul Merlot este slab rezistent la ger, la brumele târzii de primăvară și la secetă.
9. Este atacat de mană și de putregaiul cenușiu, însă prezintă o bună rezistență la oidium și făinare.
10. Este sensibil la molii și acarieni.
11. Nu este atacat de păsări.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Fertilitatea soiului Merlot este mijlocie.
2. Se recomandă conducerea pe tulpini înalte și semiînalte, cu tăiere în elemente scurte.
3. Tăierile în elemente lungi de rod face ca dezmuguritul să fie neuniform.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Soiul Merlot găsește în țara noastră condiții pedoclimatice favorabile, dând producții de calitate. 
2. Deși dă producții mai mari, strugurii nu se ridică la nivelul soiului Cabernet Sauvignon.
3. Culesul strugurilor se face cât mai aproape de maturitatea deplină, când se obține un vin roșu de calitate superioară, echilibrat cu must intens colorat.
4. Supracoacerea strugurilor crește cantitatea de zaharuri, însă acesta va afecta intensitatea culorii vinului.
5. Randamentul în must al acestui soi este scăzut, la fel ca la toate soiruile cu boabe mici. Cantitatea de must este de aproximativ 74% din greutatea strugurilor.

Epoca de maturare:

• Epoca a IV-a
• Epoca a V-a

Productivitatea: 

1. Merlot dă producții mijlocii sau mari.
2. Producția de struguri variază între 4,5 - 5 kg/butuc la București și Odobești și de 1 - 1,5 kg/ha la Drăgășani și Valea Călugărească.

Variații si clone: 

1. Soiul Merlot prezintă numeroase biotipuri, care se comportă diferit sub aspectul productivității.
2. Există și o formă cu boabe albe, numit Merlot blanc.

Zonarea: 

1. Soiul Merlot se comportă deosebit de bine în podgoria Dealurile Bujorului.

• Merlot
• struguri negri
• vin roşu
• vin sec
• brumă
• butaşi de viţă-de-vie
• struguri

Pinot noir

August 5, 2015, 7:29 am

≫ Next: Băbească neagră

≪ Previous: Merlot

$

0

0

Se mai numește:

1. Pinot fin, Franc Pinot, Franc noirien, Morillon noir, Vert doré, Noble Joué, Savagnin noir etc. - în Franța;
2. Arbst, Cortaillod, Bodenseetraube, Savagnin noir, Brunlaubler - în Elveția; 
3. Scheartzer Riesling, Burgunder blauer, Blauer etc. - în Germania; 
4. Malterdinger, Roter Assmannshauser, etc. - în Austria; 
5. Pignola, Pinot nera - în Italia ș.a.m.d.

Utilizare: 

1. Din soiul de struguri Pinot noir se obțin vinuri roșii superioare, cu concentrație alcoolică ridicată, echilibrate, intens colorate și fine.
2. În funcție de climă și de sol, se pot obține vinuri seci sau vinuri licoroase.

Originea: 

1. Soi francez vechi, cultivat încă de pe vremea galilor. Este menționat pe la 1300 într-o lucrare a poetului Eustache Deschamps.
2. Este cultivat de secole în provincia franceză Bourgogne, formând baza dortimentului în această cunoscută podgorie.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Pinot noir este un soi cosmopolit, fiind cultivat în Franța, Ungaria, Cehia, Serbia, Germania, Italia, Statele Unite, Elveția, Anglia etc.
2. În România se cultivă în podgoriile din Transilvania, la Drăgășani, Segarcea, Dealul Mare, Sâmburești, Murfatlar etc.

Descriere botanică: 

1. Lăstarii sunt striați, castanii pe partea expusă la soare, cu urme de scamă și verzi pe partea umbrită.
2. Inflorescențele sunt inserate pe nodurile 5/6, mai rar pe 4/5.
3. Strugurii sunt uniaxiali - rareori uniaripați - cilindrici, de 10 - 11 cm lungime, cu boabele îndesate.
4. Bobul este negru, crocant, sferic, de 12 - 14 cm diametru. Pielița este groasă, acoperită cu pruină.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Soiul Pinot noir dezmugurește în decursul lunii aprilie sau poate întârzia uneori până la începutul lui mai.
2. Înflorește în prima jumătate a lui mai și începutul lui iunie, în funcție de an și de microclimatul zonei.
3. Strugurii dau în pârgă la sfârșitul lunii iulie și până la jumătatea lunii august.
4. Maturarea strugurilor are loc în cursul lunii septembrie.
5. Are vigoare mică de creștere.
6. Portaltoii recomandați pentru Pinot noir sunt 41 B și SO_4-4, care îi imprimă vigoare și precocitate.
7. Pinot noir se comportă bine în toate regiunile viticole ale țării. Pe terenurile în pantă, însorite, dă cele mai bune rezultate.
8. Este un soi foarte rezistent la ger și la secetă, relativ sensibil la mană și făinarea, și foarte sensibil la putregaiul cenușiu al strugurilor.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Soiul Pinot noir are bună fertilitate, 90% dintre lăstari fiind fertili.
2. Este recomandată conducerea pe semitulpină, cordon bilateral, cu tăiere în elemente scurte de rod.
3. Necesită doze moderate de îngrășăminte - N₁₀₀P₁₅₀K₁₅₀ kg/ha substanță activă.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Deși este un soi rezistent la secetă, irigațiile în perioadele secetoase conduc la sporuri de producție.
2. Datorită sensibilității sale la putregai, se recomandă desfrunzitul parțial, pentru a limita umiditatea din preajma strugurilor.
3. Este un soi de calitate, ce acumulează cantități mari de zahăr, cu o aciditate moderată.
4. Data culesului trebuie stabilită cu atenție, deoarece întârzierea culesului, pentru obținerea unei colorații mai bune, conduce la o scădere a acidității mustului și obținerea de vinuri plate și greoaie. Dacă sunt culeși prea devreme, vinul va fi prea acid, insuficient colorat și cu slab alcoolizat.

Epoca de maturare:

• Epoca a IV-a

Productivitatea: 

1. Productivitatea soiului Pinot noir este scăzută datorită dimensiunii reduse a strugurilor (5 - 7 t/ha).
2. Producția medie la butuc este de 1-3 kg/ha, în funcție de zonă și de tehnologia de cultură aplicată.

Variații si clone: 

Fiind un soi atât de vechi, Pinot noir are numeroase variații fenotipice, dintre care unele s-au stabilizat ca soiuri, cum sunt soiurile Burgund și Ischia.

Zonarea: 

1. Soiul Pinot noir este cultivat pe suprafețe mai mici decât alte soiuri, pe suprafețe mai mari fiind întâlnit în podgoriile din Muntenia, Banat, Oltenia și Dobrogea.

• putregaiul cenușiu al strugurilor
• Pinot noir
• vin licoros
• vin sec
• vin roşu
• struguri negri

Băbească neagră

August 31, 2015, 10:53 am

≫ Next: Coarnă neagră

≪ Previous: Pinot noir

$

0

0

Se mai numește:

1. Crăcănată, Rară neagră, Rășchirată, Căldărușă - în România;
2. Rastriopa, Serecsia - în Basarabia și Ucraina.

Utilizare: 

1. Din soiul Băbească neagră se obțin vinuri roșii de masă.
2. În anii cu toamne calde și lungi, când strugurii reușesc să acumuleze concentrații mai mari de zaharuri, se obțin vinuri superioare roșii, intens colorate.

Originea: 

1. Soi vechi românesc, menționat și în „Letopisețul Țării Moldovei”.
2. Existența podgoriei Nicorești este legată de istoria soiului Băbească neagră.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Pe suprafețe mai mari sau mai mici, soiul Băbească neagră se întâlnește în multe podgorii românești.
2. Preponderent este cultivată în sudul Moldovei, nordul Dobrogei și pe nisipurile din Dobrogea și Buzău.

Descriere botanică: 

1. Lăstarii sunt viguroși, cu striuri roșii, mai intense la noduri.
2. Inflorescențele sunt înserate pe nodurile 5/6 sau 4/5. Frecvent, un lăstar poartă câte doi ciorchini.
3. Strugurii sunt de mărime mijlocie sau mare, de 16 - 18cm lungime, rămuroși, cu boabe rare.
4. Bobul este mijlociu, ușor turtit la poli, de culoare negru-albăstruie. Pielița este subțire, miezul moale, suculent, fără aromă, cu gust plăcut, dar lipsit de aromă.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Băbeasca neagră dezmugurește la mijlocul lunii aprilie.
2. Înflorirea se produce târziu, în luna iunie.
3. Strugurii intră în pârgă cel mai devreme la sfârșitul lunii iulie, dar se poate prelungi până după mijlocul lunii august.
4. Maturitatea strugurilor este atinsă la sfârșitul lui septembrie, iar în anii cu veri mai răcoroase la începutul lunii octombrie.
5. Portaltoii optimi pentru Băbeasca neagră sunt SO₄, SC-2, SC-26, deoarece aceștia susțin producția, dar temperează vigoarea mare de creștere a soiului.
6. Dă rezultate bune cultivat pe rădăcini proprii, pe nisipuri, datorită capacității acestora de a explora un volum mare de sol.
7. Producția și valoarea strugurilor variază în funcție de arealul de cultivare. Cele mai bune rezultate se obțin în zonele colinare, cu soluri de fertilitate mijlocie.
8. Soiul este relativ sensibil la secetă, are rezistență mijlocie la mană, putregaiul cenușiu și molia strugurilor.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Băbeasca neagră este un soi cu vigoare mare și fertilitate medie (60 - 65% dintre lăstari sunt fertili).
2. În anii cu condiții climatice nefavorabile florile se pot scutura chiar și în proporție de 70%.
3. Se conduce pe tulpini înalte și semiînalte. În zonele cu înghețuri frecvente, cea mai indicată formă de tăiere este capul înălțat Dr. Guyot, pe brațe cu înlocuire periodică.
4. Fertilizarea cu azot trebuie să fie făcută cu doze mici, schema de fertilizare recomandată fiind: N₁₀₀P₁₅₀K₁₅₀ kg/ha substanță activă.
5. Fertilizarea organică se face anual cu 25 - 30 tone gunoi de grajd/ha.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Soiul Băbească neagră are o coacere mai târzie la Murfatlar, unde este depășit net de soiurile Pinot noirși Cabernet Sauvignon.
2. La Drăgășani și Odobești procesul de maturare întârzie, iar calitatea strugurilor este mai bună.
3. Potențialul alcoolic mediu cel mai scăzut al strugurilor se înregistrează la șes și pe sol brun-roșcat de pădure.
4. Pe dealuri, acumularea de zaharuri este întotdeauna mai mare.

Epoca de maturare:

• Epoca a VI-a

Productivitatea: 

1. Băbeasca neagră are producții mari, de 20 t/ha și chiar mai mult.
2. În funcție de zonă și sistemul de cultură, producția unui butuc variază între 3,5 și 9 kg.

Variații si clone: 

1. Fiind un soi vechi, prezintă numeroase biotipuri, ce se deosebesc prin culoarea boabelor strugurilor: verde-roz, roz-cenușiu sau roșu-închis.
2. Există și varietatea Băbească gri, din care se obțin vinuri albe de masă.
3. La Stațiunea de Cercetări Pietroasa a fost omologată în 1989 clona Băbească neagră - 94Pt, cu producții de 21 t/ha.

• Podgoria Nicorești
• Băbească neagră
• vin roşu
• vin de masă roșu
• vin sec
• struguri
• butaşi de viţă-de-vie

Coarnă neagră

September 5, 2015, 4:01 am

≫ Next: Cardinal

≪ Previous: Băbească neagră

$

0

0

Mai este numit și:

1. Asma, Moldavskii, Corna neagra, Ciornâi crâmschii (Negru de Crimeea) - în Rusia și Ucraina;
2. Cerna razakia, Sultanka - în Bulgaria;
3. Târno greico - în Serbia și Macedonia.

Utilizare: 

1. Soi de struguri de masă, cu potențial de păstrare pe iarnă.
2. Coarna neagră poate fi și vinificată, obținându-se un vin de masă bun, dar fără calități deosebite.

Originea: 

1. Soi originar din Asia Mică, ajuns în țara noastră cu mult timp în urmă, astfel încât, în prezent, este considerat soi autohton.

Descriere botanică: 

1. Frunza adultă este de mărime mijlocie, ușor alungită, cu 3 lobi, mai rar cu 5 lobi.
2. Lăstariul este muchiat și striat, cu vagi nuanțe cafenii.
3. Inflorescența apare, de regulă, pe nodurile 5/7, mai rar pe nodurile 5/8 sau 5/6. 
4. Strugurii au mărime mijlocie (15 - 20 cm), formă cilindro-conică. De cele mai multe ori, un lăstar poartă un singur strugure. Mărimea medie a strugurilor este de 200 - 300 g, însă, excepțional, aceștia pot atinge și 700 g.
5. Bobul este ovoid, acoperit cu pruină, colorat în negru-roșiatic. Pulpa este consistentă, crocantă, foarte plăcută, dar fără o aromă anume.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Dezmugurește timpuriu, de la sfârșitul lui aprilie, până în primele zile ale lui mai.
2. În funcție de zonă, înflorirea are loc de la sfârșitul lui mai, până spre jumătatea lui iunie.
3. Pârga strugurilor se produce în august.
4. Maturarea deplină, în funcție de zonă și an, are loc în cursul lunii septembrie.
5. Soiul are o vigoare foarte mare.
6. Pentru temperarea creșterilor luxuriante, portaltoii adecvați pentru acest soi sunt SO_4-4și 41 B.
7. Coarna neagră are o rezistență bună la ger și molia strugurilor, face bine față secetei și este puțin afectată de putregaiul cenușiu al strugurilor.
8. De asemenea, prezintă o bună toleranță la filoxeră, însă soiul este vulnerabil la mană.
9. Coarna neagră este un soi autosteril, motiv pentru care, în plantații, trebuie asociat cu soiuri polenizatoare: Muscat de Hamburg, Băbească neagră, Tamina

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Fertilitatea coarnei negre este mijlocie: cam 65-70% dintre lăstari sunt fertili.
2. Forma de tăiere recomandată este capul înălțat Dr. Guyot, pe tulpini înalte, cu verigi lungi de rod.
3. Datorită rezistenței ridicate la ger, acest soi se pretează pentru conducere sub formă de pergole, în gospodăriile familiale, mai ales în zonele sudice ale țării. 
4. Fertilizarea cu îngrășăminte chimice se va face cu doze mai reduse de azot și mai mari de fosfor și potasiu.
5. Reacționează foarte bine și la fertilizarea cu gunoi de grajd, în special pe terenurile în pantă din zona subcarpatică.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Strugurii soiului Coarnă neagră ating maturitatea în cursul lunii septembrie.
2. Rezistă pe butuc până la sfârșitul lunii octombrie, când dobândesc o culoare tot mai închsisă și un conținut maxim de zahăr.
3. Strugurii de Coarnă neagră rezistă bine la păstrare pe iarnă, însă ceva mai puțin timp decât Coarna albă, trebuind consumați mai devreme.

Epoca de maturare:

• Epoca a VI-a
• Epoca a VII-a

Productivitatea: 

1. Soiul Coarnă neagră dă producții mijlocii, dar foarte variabile.
2. Producția de struguri pe butuc variază foarte mult - între 2 și 9 kg - în funcție de vârsta butucului, forma de conducere, condițiile anuale, sol etc.
3. În medie, producția medie la hectar se situează între 10 și 12 tone.

Variații si clone: 

1. În cadrul soiului Coarnă neagră sunt cunoscute două clone: una cu strugurii negri și o alta cu strugurii negri-roșiatici.
2. Prin hibridarea naturală s-au obținut soiuri derivate, foarte apreciate, precum: Coarnă neagră selecționată, Coarnă neagră aromată și Coarnă neagră tămâioasă.

Zonarea: 

1. Coarna neagră este cultivată mai ales în podgoriile din sudul țării: Dealu Mare, Dealurile Buzăului, Panciu, Nicorești, Dealurile Bujorului, Dealurile Covurluiului.
2. În Huși și Iași este cultivată mai ales Coarna neagră selecționată.

• Coarnă neagră
• Coarnă neagră selecționată
• struguri de masă
• struguri negri
• păstrare struguri pe iarnă
• vin de masă roșu

Cardinal

September 7, 2015, 7:23 am

≫ Next: Riesling italian

≪ Previous: Coarnă neagră

$

0

0

Utilizare: 

1. Soi de struguri de masă cu coacere foarte timpurie (începutul lui august), recomandat pentru consum proaspăt.

Originea: 

1. Soi obținut în Statele Unite ale Americii, în 1939.

Arealul de răspândire și de cultură: 

1. Este un soi foarte valoros, motiv pentru care s-a răspândit rapid în majoritatea țărilor unde se cultivă viță de vie.
2. În țara noastră a fost introdus în 1962.

Descriere botanică: 

1. Frunzele sunt mari cu 3-5 lobi schițați, cu zimți ascuțiți pe margini.
2. Lăstarii sunt viguroși, cu noduri groase. Au culoare verde cu reflexe cafenii, în special la noduri.
3. Coardele au toamna culoare gălbuie.
4. Strugurii sunt mari (250 - 350 g), conici, uneori rămuroși, cu boabele îndesate, dar fără a se deforma. Ciorchinii sunt inserați în majoritatea cazurilor pe nodurile 6/7. Foarte rar se întâlnește un singur ciorchine, pe nodul 7.
5. Bobul este mari, sferic-turtit, roșu la culoare. Pulpa este cărnoasă, savuroasă, cu o discretă aromă de muscat.

Caracterizarea agrobiologică: 

1. Dezmugurește după jumătatea lunii aprilie.
2. Înflorirea are loc la sfârșitul lunii mai și începutul lunii iunie.
3. Strugurii dau în pârgă spre sfârșitul lunii iulie.
4. Coacerea strugurilor are loc, în funcție de podgorie, de la începutul până la sfârșitul lunii august.
5. Soiul Cardinal este unul viguros, cu creștere puternică.
6. Se comportă foarte bine pe portaltoii 41 B și SO_4-4 deoarece aceștia temperează creșterea, imprimă precocitate și îmbunătățesc calitatea strugurilor (gust și culoare).
7. Cardinal este un soi autofertil, motiv pentru care poate fi cultivat în plantații pure.
8. Cele mai bune rezultate acest soi le dă pe terenurile cu expoziție sudică (însorite), cu soluri fertile și umiditate bună.
9. Are o fertilitate ridicată, 70-80% dintre fiind fertili. Rodește și pe copili, aceștia putând fi folosiți la tăiere, după iernile în care s-au produs degerături, pentru recuperarea producției de struguri.
10. Manifestă sensibilitate la ger (toleranța fiind până la -16^oC), la mană, oidium și excorioză.
11. Este rezistent la putregaiul cenușiu și secetă. 
12. Ploile și frigul din timpul înfloritului amplifică fenomenul de meiere și mărgeluire, la care soiul este predispus.
13. Este recomandat pentru a fi cultivat în sudul țării.

Caracterizarea agrofitotehnică: 

1. Din cauza vigorii mari, forma de tăiere cea mai indicată pentru acest soi este capul înălțat Dr. Guyot.
2. Coardele pot avea lungimi de 10 - 12 ochi, însă pot fi și scurtate la 2 - 3 ochi, ochii de la bază fiind fertili.
3. Pentru a imprima o rezistență mai mare la ger, se impune utilizarea unor doze mai mari de îngrășăminte cu fosfor și potasiu, dozele recomandate la hectar fiind de: N₅₀, P₁₅₀, K₁₅₀ substanță activă.
4. Pentru a preveni insuficienta fecundare a florilor și colorarea neuniformă a boabelor, se recomandaă ciupitul înainte de înflorit, polenizarea suplimentară, luminarea ciorchinilor printr-o conducere corespunzătoare și desfruzit parțial.

Caracterizarea tehnologică: 

1. Conținutul ridicat în zaharuri și aciditatea specifică permit ca acest soi să fie consumat imediat după intrarea în pârgă, fapt care face ca soiul Cardinal să fie considerat printre cele mai timpurii struguri de masă.
2. Maturitatea de consum este atinsă în prima decadă a lunii august.
3. Strugurii rezistă pe butuc până la 20 zile, dacă nu plouă. Dacă intervin ploile, boabele se fisurează în zona de inserție în rahis și apare mucegaiul.
4. Când ating supramaturarea, strugurii își pierd savoarea, boabele se înmoaie, suferind o depreciere generală a calității.

Epoca de maturare:

• Epoca a II-a

Productivitatea: 

1. Irigarea pe fondul bogat de fertilizare asigură întotdeauna producții ridicate de struguri (25 - 30 t/ha).
2. Producția medie, în al doilea an de rod, este de 3 kg/butuc și 13 tone de struguri la hectar.

Zonarea: 

1. Arealul de cultură în țara noastră este limitat doar la zonele viticole din sudul țării, datorită rezistenței slabe la ger.
2. Se obțin rezultate bune în podgoriile Dealu-Mare, Dealurile-Buzăului, pe Terasele Dunării și în Dobrogea.

• struguri de masă
• struguri Cardinal
• struguri timpurii
• struguri de masă timpurii
• butaşi de viţă-de-vie
• viță-de-vie

Documentare suplimentară: 

Ofertă de butași din soiul Cardinal